In mitologia vechilor greci, se spunea ca pana si zeii sunt neputinciosi atunci cand este vorba sa schimbe destinul. Iar profetii cei atat de pretuiti in vechime traiau drama de a vedea evenimente dramatice din viitor si de a nu le putea schimba. Este ideea de la care porneste si un film controversat, lansat recent in Statele Unite si numit chiar Premonition.
Surpriza din bucatarie
Pe Sandra Bullock, cinefilii romani o cunosc foarte bine, atat din filmul de aventuri Speed, care a rulat, cu ani in urma, pe ecranele noastre si a marcat lansarea ei ca stea hollywoodiana de prima mana, cat si dintr-o serie de comedii romantice (In timp ce tu dormeai, A doua sansa, Ce vraji mai fac fetele, 28 de zile, Miss Agent Secret, Dragoste cu preaviz). Vor avea curand ocazia sa o vada intr-un rol ce-i pune pe deplin in evidenta valentele actoricesti. In Premonition, ea joaca rolul unei femei a carei viata banala ia o turnura dramatica, in momentul in care are premonitia mortii sotului sau, interpretat de Julian McMahon.
Linda Hanson este casnica, mama a doua fetite superbe, o gospodina americana ca milioane altele. Intr-o zi, ea se trezeste anuntata de un ofiter de politie ca sotul sau, Jim, a murit intr-un accident de circulatie. Femeia este disperata si nu stie cum sa reactioneze, cand… surpriza: a doua zi, isi gaseste sotul in bucatarie, luand micul dejun cu copiii, viu si mai surazator ca niciodata. Convinsa ca si-a pierdut mintile, Linda isi da seama, incet-incet, ca a avut de fapt o premonitie si face totul pentru a impiedica transpunerea ei in realitate.
Ziua Cartitei, in registru tragic
Filmul, regizat de germanul Mennan Yapo, un specialist in genul thriller (el a realizat, in 2004, tenebrosul Soundless, care s-a bucurat de o excelenta primire la critica de specialitate), pare un cosmar care o hartuieste atat pe eroina, cat si pe spectator. Un fel de Ziua Cartitei (daca va mai amintiti pelicula unde, indiferent cine murea peste zi, a doua zi era iarasi in viata, de parca nu se intampla nimic) in registru tragic, manipulat cu maiestrie de bagheta magica a lui Yapo. Initial, chiar personajul principal crede ca a avut doar un vis, mirandu-se de acuratetea lui, dar curand isi da seama ca lucrurile stau altfel si incepe o cursa disperata cu timpul si cu destinul. Detaliile sunt atat de convingatoare, realitatea alternativa pare atat de naturala si bine pusa in evidenta, incat este greu sa te obisnuiesti cu gandul ca de fapt nu s-a intamplat nimic. Nu inca…
Timpul nu mai are rabdare
Planurile sunt, aparent, bine delimitate si viata dubla a Lindei pare evidenta pentru oricine. Pe de o parte, in existenta de cosmar sotul este strivit in accidentul rutier, ea este acuzata ca si-ar fi mutilat unul dintre copii si intra in conflict cu mama ei, apoi face o scena de isterie la inmormantarea barbatului, tipand ca sicriul acestuia sa fie deschis. Dincolo de oglinda, in viata reala, Jim este teafar si sanatos, ranile fetitei se datoreaza de fapt impactului cu o usa de sticla si relatia Lindei cu mama sa este cat se poate de cordiala.
Sandra Bullock isi joaca perfect rolul, personajul macinat de anxietate si neincredere in tot ce o inconjoara este credibil si nu lasa indiferent spectatorul. Insistenta ei ca „timpul nu mai are rabdare”, dorinta de a atrage atentia asupra accidentului iminent, desi totul decurge normal, fac din Linda Hanson o Casandra moderna, la fel de tragica si de impresionanta ca si personajul antic.
Nimeni nu o intelege, sotul – pe care il banuieste ca ar avea o aventura cu o mult prea insistenta colega de birou – o priveste cu indiferenta, mama, interpretata de actrita Kate Nelligan, o considera „picata din Luna” si foarte stresata, dar nu ii ia in considerare temerile. Drama ei este profunda; in fiecare dimineata, se trezeste fara sa stie daca premonitia s-a implinit, daca Jim mai este sau nu in viata. Finalul ofera filmului o nota incerta, lasandu-l nedumerit pe spectator, la fel ca un vis foarte realist, din care te trezesti brusc si nu stii inca daca l-ai visat sau l-ai trait…
GABRIEL TUDOR
Comentarii