Razboiul lui Gustav al III-lea impotriva Rusiei si punerea in aplicare de catre acesta a actului de Uniune si Securitate din 1789 au contribuit la cresterea urii nobilimii suedeze impotriva regelui.
In iarna anului 1791-1792 s-a creat o conspiratie pentru asasinarea regelui si reformarea constitutiei, printre cei implicati s-au numarat Jacob Johan Anckarström si Adolph Ribbing.
Asasinarea regelui a fost pusa in scena la un bal mascat la Opera Regala din Stockholm, la miezul noptii de 16 martie 1792. Gustav sosise mai devreme in acea seara pentru a se bucura de o cina in compania unor prieteni.
In timpul cinei, a primit o scrisoare anonima care descria o amenintare la adresa vietii sale, dar regele a ales sa o ignore. Dupa cina, regele a facut inconjurul teatrului, insotit de prietenii sai, apoi a intrat in foaier, unde s-au intalnit cu capitanul Carl Fredrik Pollet. Regele si Pollet au patruns pe un coridor care ducea din foaier spre scena operei, transformata in sala de dans.
Pe scena, mai multi barbati mascati l-au pus pe rege in imposibilitatea de a continua sa inainteze. Doi dintre conjurati s-au strecurat in spatele lui. Anckarström a scos pistolul, iar Ribbing l-a luat si a apasat pe tragaci.
Regele a tresarit si a scos un vaiet, dar nu a cazut, ci a continuat sa mearga si sa strige. Oamenii din garda sa se aflau la cativa metri distanta si l-au auzit pe acesta spunand in franceza „Ai, je suis blesse!” (Vai, sunt ranit!).
Suveranul a fost dus in apartamentul sau, iar iesirile din Opera au fost sigilate. Anckarström a fost arestat in dimineata urmatoare si a marturisit imediat crima. Regele nu fusese impuscat mortal si a continuat sa-si exercite functiile ca sef de stat. Lovitura de stat a fost un esec pe termen scurt, dar rana s-a infectat, iar pe 29 martie, regele a murit in cele din urma. Reexaminarea dove-zilor a dus la concluzia ca infectia subita care l-a ucis, dupa 13 zile de convalescenta, ar fi fost cauzata pe cale chimica de catre medicul curant, Daniel Theel, care se pare ca avea legaturi cu conjuratii.
GABRIEL TUDOR
Comentarii