Pe numele sau adevarat Bernard Law Montgomery, acest mare comandant britanic al secolului XX s-a nascut la Kennington, al patrulea din cei noua copii ai reverendului anglican de origine irlandeza Henry Montgomery. Fire zburdalnica, Bernard a fost ceea ce se poate numi „oaia neagra a familiei”, motiv pentru care mama sa, o fire aspra, il pedepsea adesea.
Atras de viata cazona, baiatul s-a inscris mai intai la scoala St Paul, apoi la Academia Militara Regala Sandhurst, de unde era cat pe-aci sa fie exclus deoarece era sa dea foc unui coleg, din joaca. Prima lui unitate a fost regimentul regal Warwickshire, dislocat in India, unde a servit din 1908 in 1913. La izbucnirea primului razboi mondial, in 1914, Montgomery este transferat in Franta, unde va fi grav ranit la Bailleul, pe 13 octombrie.
Atins de un glonte direct in plamanul drept, tanarului ofiter i se sapase deja mormantul, alaturi de ale camarazilor sai, decedati in atac, dar prin minune el revine din ghearele mortii. Dupa ce se va restabili, va fi trimis din nou pe front, acoperindu-se de glorie la Somme, Arras si Passchendaele si primind, la finele conflictului, gradul de locotenent-colonel.
Intre cele doua razboaie mondiale, primeste diverse insarcinari de care se va achita cu succes, astfel incat, la debutul celei de-a doua mari conflagratii a secolului trecut va primi comanda Corpului II de armata britanic. In iulie 1940 este numit general, devenind in aprilie anul urmator comandant al Corpului XII de armata. Adevarata masura a geniului sau si-o va da „Monty”, asa cum il numeau soldatii – care-l divinizau – in Africa de Nord, unde, dupa lupte crancene, va reusi sa-l infranga pe redutabilul sau oponent, maresalul german Rommel.
Neintelegerile sale cu aliatii americani se vor manifesta pregnant inca din timpul invaziei Siciliei, certurile cu generalii americani Patton si Bradley devenind de notorietate si continuand in timpul debarcarii in Normandia. Dupa razboi, a fost innobilat de regele Angliei, primind titlul de viconte de Alamein, in amintirea celei mai stralucite victorii a sa…
GABRIEL TUDOR
Comentarii