Nascut la Viena, pe 18 iulie 1552, Rudolf a fost primul fiu si succesorul la tron al imparatului Maximilian al II-lea, rege al Boemiei, rege al Ungariei si al Croatiei. Pe linie materna, era nepotul imparatului Carol al V-lea si al Isabelei a Portugaliei. Dupa prima copilarie, petrecuta la Viena, a trait, de la 11 la 19 ani, la curtea unchiului sau, Filip al II-lea, rege al Spaniei.
Aceasta perioada, petrecuta intr-o atmosfera de bigotism si austeritate, l-a influentat foarte mult pe adolescentul Rudolf, acesta devenind pentru tot restul vietii rezervat, inchis in sine si aproape mizantrop – se stie ca nu-i placea sa calatoreasca sau sa se afle in public, preferând sa lase treburile imperiului pe seama ministrilor sai. In schimb, era extrem de interesat de invataturile oculte, de astrologie, alchimie si magie.
A fost un mare colectionar de ceasuri, cai de rasa si tot felul de ciudatenii, fiind totodata unul dintre cei mai mari patroni ai artelor din vremea sa. Se pare ca aceasta pasiune cu tendinte bizare (ii placea sa petreaca ore in sir, nemiscat, in fata unei picturi sau sculpturi) avea legatura si cu depresia care-l afecta si care era o boala frecvent intâlnita in familia de Habsburg.
Ca si contemporana sa, Elisabeta I a Angliei, Rudolf a purtat numeroase negocieri diplomatice in vederea incheierii unei casatorii dinastice, dar cu toate acestea nu s-a insurat niciodata.
Istoricii moderni afirma ca este posibil ca imparatul sa fi fost un homosexual reprimat, prietenia lui cu sambelanul Wolfgang von Rumpf si cu o serie de valeti depasind limitele impuse de acea epoca, in care relatiile intre persoane de acelasi sex nu erau privite cu ochi buni.
In 1602 Rudolf a comandat bijutierului sau personal din Praga o noua coroana imperiala din aur, impodobita cu opt diamante cu semnificatie alegorica si mistica. Din 1804 coroana lui Rudolf al II-lea a devenit coroana tuturor imparatilor Austriei, insa nu a fost niciodata purtata la incoronari.
Rudolf a murit in 1612, la noua luni dupa ce fusese, practic, deposedat de toata puterea efectiva – cu exceptia titlului de Imparat al Sfântului Imperiu Roman – de catre fratele sau mai tânar, Matei.
GABRIEL TUDOR
Comentarii