Daca in zilele noastre alcoolul este privit ca un factor nociv, mai ales când este consumat de oamenii din sfera artei, in urma cu câteva decenii era chiar de bon ton, pentru un artist, sa cocheteze cu licorile bahice.
De altfel, nu putini erau artistii care sustineau ca, fara un strop de whisky, vin sau bere, muzele parca nu erau prea dornice sa-i viziteze. Faptul a fost valabil si in domeniul cinematografiei si, daca privim in urma, la galeria de actori care, desi au consumat cantitati industriale de bautura, au interpretat roluri memorabile, parca ne vine sa ne intrebam: sa fie oare alcoolul un ingredient secret, care contribuie la aparitia si manifestarea talentului in stare pura?
Humphrey Bogart
Oficial, legendarul actor interbelic s-a ales cu cicatricea inconfundabila de deasupra buzei superioare in urma unei lovituri primite de la un detinut, pe care-l transporta pe vremea când se angajase ca marinar in flota americana. De fapt, originea acelui semn era cu totul alta: Bogart il dobândise intr-una dintre numeroasele batai din baruri la care participase in perioada prohibitiei.
Ajuns in culmea gloriei, actorul a continuat sa frecventeze barurile, doar ca nu se mai batea – in schimb bea pâna adormea cu capul pe tejghea. Din cauza acestui viciu, el a pierdut numeroase roluri, ceea ce nu l-a impiedicat sa aiba un succes nebun in filmele in care totusi a apucat sa joace.
Partenerii lui preferati de betii erau regizorul John Huston si cântaretul si actorul Frank Sinatra – desi nici marea lui iubire, Lauren Bacall, nu refuza un paharel sau mai multe…
Spencer Tracy
In ciuda aspectului jovial si a bunatatii pe care chipul lui o degaja, Spencer Tracy nu a fost un personaj pe care sa ti-l doresti aproape la o petrecere. El facea urât când bea si problema era ca bea foarte des. Ca atare, a fost frecvent implicat in lupte de bar, arestat de politie si chiar inchis la Chicago – fara sa-si aminteasca prea bine cum ajunsese acolo. Tehnic, Tracy era beat tot timpul, chiar si in cursul filmarilor.
Când il apuca „amocul”, se inchidea in camere de hotel zile in sir, se baga in cada, inconjurat de sticle, si nu facea altceva decât sa bea – se spune ca nu iesea nici macar spre a-si satisface necesitatile fiziologice!
Peter O’Toole
Charismaticul actor era irlandez de origine – deci se pare ca avea in gene patima pentru alcool. O patima care s-a dezlantuit foarte devreme.
Când i s-a nascut primul copil, de bucurie s-a imbatat intr-un bar din apropierea maternitatii si apoi si-a invitat colegii de pahar sa-i cânte serenade proaspetei mamici. De cele mai multe ori, betiile durau zile in sir, iar la capatul lor actorul se trezea intr-un cu totul alt loc decât cel in care incepuse petrecerea…
Asa a ajuns in Mexic, in apartamentul unui strain (alaturi de actorul Michael Caine, un alt mare bautor!) si chiar in insula Corsica. Atunci când patronul unui bar l-a amenintat, la ora inchiderii, ca-l va da afara fortat daca nu iese de buna voie, O’Toole i-a cumparat pe loc barul, facându-i o oferta de nerefuzat…
Richard Burton
Galez de origine, Burton a inceput sa bea zdravan la frageda vârsta de 12 ani si nu s-a mai oprit decât când a inchis ochii pentru totdeauna, la 58 de ani.
In acest interval, probabil ca ficatul lui a vazut (si filtrat, sarmanul!) mai mult alcool decât ficatul oricarui alt pamântean. Actorul isi incepea ziua de filmare cu câteva beri, dupa care trecea la prânz pe tarie, cu care continua pâna noaptea târziu. Adesea, partenera de betie ii era chiar sotia lui, Liz Taylor.
Cei doi au cerut producatorului filmului „Noaptea iguanei” sa le instaleze un bar lânga cabinele lor de pe platoul de filmare. Spre sfârsitul vietii, rinichii lui Burton se umflasera, ajungând la „proportii anormale”, iar coloana ii era acoperita de la prima la ultima vertebra in alcool cristalizat…
Ann-Margret
Acest „produs de import” venit sa asalteze Hollywood-ul s-a nascut in Suedia si a avut parte de o educatie foarte stricta. Dar atunci când a scapat din cusca, „tigroaica” Ann-Margret, o femeie de o frumusete rapitoare, s-a dezlantuit!
Se pare ca pasiunea ei pentru alcool a debutat odata cu filmul „Revolutions per minute”, unde l-a avut ca partener pe Anthony Quinn. Tânara obisnuia sa bea „de incurajare”, spre a-si depasi inhibitiile in scenele in care trebuia sa apara goala. Dar dupa numeroase asemenea incurajari, Ann-Margret a devenit alcoolica, recunoscând ca nu mai poate trai fara sa bea. Ea a reusit sa-si invinga dependenta abia in 1980 si a vorbit deschis despre problemele sale cu alcoolul in autobiografia intitulata „My Story”.
GABRIEL TUDOR
Comentarii