Majoritatea oamenilor vietuiesc pe uscat, dar de mii de ani, exista insa asa-numitele popoare ale marilor, a caror existenta a fost si este dependenta de mijloacele de trai oferite de apele oceanului planetar si de tarmurile acestuia.
Pentru occidentali, acesta poate parea o epoca primitiva, insa este vorba despre insasi fiinta acestor semeni ai nostri, care stapânesc acea stiinta niciodata de aflat din carti – pastrarea unor traditii si obiceiuri nealterate, de-a lungul timpului.
Insula orhideelor
Insula Lanyu, situata in largul coastelor taiwaneze, este de origine vulcanica si, in pofida supranumelui, nu mai reprezinta un paradis al orhideelor salbatice, ca odinioara, acestora luându-le locul o padure tropicala densa si plina de viata. Pe de alta parte, o alta denumire a dobândit intâietate, datorita unui peisaj feeric.
Supranumita Insula Capetelor Rosii, deoarece vârfurile muntilor din regiunea sa nord-vestica seamana bine cu capete umane colorate in rosu de razele soarelui aflat la apus. Localnicii alcatuiesc comunitatea Yami sau Tao, ei considerând marea o prelungire a propriei lor fiinte.
Pescuitul le ofera principala sursa de hrana, in special in perioada lunilor februarie-mai, când curentul maritim cald Kuroshio indreapta bancurile de pesti, in special „zburatori”, catre tarm. Tot atunci, sezonul turistic se afla la vârf, apele fiind favorabile scufundarilor, iar clima si intregul cadru natural ofera experiente mirifice.
O particularitate in plus a populatiei Yami o constituie construirea multor locuinte sub nivelul solului, astfel fiind ferite de actiunea distrugatoare a taifunurilor si a caniculei. De asemenea, barbatii sunt neintrecuti in mestesugul construirii de canoe, pe care le decoreaza in culori vii si desene traditionale. Fiecare sezon de pescuit este punctat de manifestari culturale perpetuate de multe veacuri pe insula.
Acolo unde rechinii sunt sacri
Renumele lagunei Malaita, din arhipelagul Solomon (Papua-Noua Guinee), deriva tot din legatura vitala a localnicilor – populatia Langa Langa – cu mediul marin. Acestia sunt printre putinii oameni care folosesc ca monede scoici prelucrate printr-un proces de lunga durata, ce antreneaza aproape intreaga comunitate.
Mai intâi, cochiliile sunt pescuite din apele in care traiesc multi rechini. De aceea, oamenii au un ritual spectaculos, dar si periculos, de „imbunare” a ferocelui pradator acvatic. Când ies in larg, ei leaga de barci câte o nuca de cocos, pentru a atrage rechinii si „partea lor protectoare”, apoi le ofera acestora un porc gatit drept ofranda, recunoscându-le astfel sacralitatea exprimata prin forta si agresivitatea lor recunoscuta.
Odata aduse pe uscat, cochiliile sunt selectate, apoi slefuite indelung de barbati, pentru a li se da o forma rotunda. Urmatoarea operatiune este gaurirea lor cu mare grija, pentru a nu se farâma, ea fiind indeplinita de femei, o singura astfel de moneda fiind finalizata in aproximativ doua zile. La fel de spectaculoasa este si o alta ocupatie a unei comunitati mai restrânse – Bakewa, formata in prezent doar din 300-400 de oameni.
Acestia isi construiesc insule, folosindu-se de recifele de corali drept temelie solida. Sunt insule mici, pe care isi inalta apoi locuintele din lemn. Astfel, oamenii practic nu se despart de apa prin care, potrivit unei legende (Bakewa), ar fi fost adusi in arhipelag de o caracatita protectoare numita Biaqua – devenita un totem ce se bucura de veneratia micii comunitati.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii