Trompa unui elefant poate ridica un copac si poate apuca un chips de cartof fara a-l rupe, o combinatie remarcabila de forta si dexteritate care este posibila datorita mustatilor.
Studiul detaliaza modul în care proprietatile unice ale firelor de par care acopera trompa elefantilor le permit acestora sa aiba o dexteritate extraordinara.
Elefantii se nasc cu aproximativ 1.000 de vibrise, organe senzoriale cunoscute si sub numele de mustati, dupa cum a explicat autorul principal al studiului, Andrew Schulz. Majoritatea acestor fire de par se afla în zona cutelor trompei si actioneaza ca niste antene, ajutând animalele sa perceapa mediul înconjurator.
O echipa de ingineri, neurocercetatori si alti specialisti a analizat geometria, porozitatea si proprietatile acestor vibrise, asteptându-se sa ajunga la rezultate similare cu cele înregistrate în cazul soarecilor si sobolanilor: o structura circulara, solida si rigida de la un capat la altul.
Însa, cercetatorii au descoperit ca aceste vibrise ale elefantilor sunt mai degraba ca niste lame, cu o structura poroasa similara cu cea a coarnelor berbecilor, ceea ce îi ajuta sa absoarba socurile atunci când se hranesc.
O alta diferenta este structura atipica a acestor peri, care amplifica simtul tactil, informeaza AFP/ Agerpres.
„Cred ca cea mai incredibila descoperire pe care am facut-o este ca acesti peri au o baza foarte, foarte rigida, care apoi se transforma într-o extremitate foarte, foarte flexibila”, a explicat cercetatorul de la Institutul Max Planck pentru Sisteme Inteligente, cu sediul în Stuttgart, Germania.
Aceste mustati au evoluat astfel încât sa nu se rupa deoarece, spre deosebire de majoritatea mamiferelor cu vibrise, mustatile elefantilor nu cresc
la loc, a subliniat cercetatorul. La alte animale, vibrisele sunt adesea mai putin sensibile decât cele ale elefantilor.
Mustatile unui sobolan, spre exemplu, detecteaza vibratiile, dar într-o maniera mult mai putin precisa. Spre deosebire de mustatile felinelor, a caror structura este mai apropiata de cea a elefantilor si, prin urmare, permite o sensibilitate mai mare, potrivit lui Schulz.
Structura vibriselor unui elefant, initial rigida si apoi flexibila, îl ajuta sa faca diferenta între obiecte atunci când cauta hrana si manânca, principala sa activitate.
Alte cercetari asupra elefantilor arata ca aceste vietuitoare îsi folosesc trompele pentru a stabili contacte sociale. „Ei utilizeaza exteriorul trompei, adica partile acoperite cu vibrise”, a subliniat Schulz.
Caitlin O’Connell-Rodwell, cercetatoare în ecologie comportamentala si experta în elefanti, care si-a dedicat activitatea metodelor de comunicare ale acestora, a descris aceste descoperiri drept „fascinante”.
„Este cu adevarat interesant pentru mine sa vad o noua confirmare a sensibilitatii trompelor lor”, a declarat ea.
Aceste rezultate ar putea ajuta cercetarile viitoare asupra comportamentului elefantilor, a subliniat ea, mentionând ca „acest lucru nu numai ca le permite sa ajunga mai usor la fructele sau la pastaile din copaci”, dar ar putea avea si „implicatii în materie de comunicare”.
De asemenea, mustatile lor ar putea inspira tehnologia, în special robotica, a subliniat Andrew Schulz.
Structura lor – rigida la baza, flexibila la vârf – se gaseste „peste tot în biologie”, a adagat cercetatorul.
O mai buna întelegere a acestor structuri ar putea, spre exemplu, sa îmbunatateasca tehnologiile de reparare, în special la nivelul în ligamentele încrucisate anterioare.
NICUSOR DINCA
Comentarii