Zeci de bucati de roca de culoare verde, descoperite într-o pestera din Pirinei, în Spania, ar putea fi dovezi ale prelucrarii prin topire a cuprului înca de acum 7.000 de ani, timp de aproximativ 4.000 de ani.
Arheologii spanioli excaveaza o pestera din Pirinei care a fost folosita de oamenii preistorici. Rocile de culoare verde descoperite în Pirinei sugereaza ca oamenii preistorici au mentinut o tabara de prelucrare a cuprului la mare altitudine în Spania timp de mai bine de patru milenii, potrivit arheologilor. Pestera era plina cu straturi de fragmente minerale verzi si bucati de carbune, ceea ce sugereaza ca oamenii s-au întors în mod repetat la tabara sezoniera de minerit timp de generatii.
Arheologii au descoperit pestera la aproximativ 2.235 de metri deasupra nivelului marii, în provincia spaniola Girona, lânga granita muntoasa cu Franta. În interior, cercetatorii au gasit ramasite umane, oase de animale, vase ceramice sparte si vetre preistorice – toate dovezi ca oamenii au folosit pestera timp de mai bine de 4.000 de ani. De asemenea, au descoperit aproape 200 de bucati din misterioasa roca verde care nu era prezenta în mod natural în pestera.
În noul studiu, cercetatorii din Spania au sugerat ca roca verde pe care au gasit-o corespunde malachitului, un mineral care poate fi topit în cupru. Malachitul nu se gaseste în mod natural în pestera, ceea ce înseamna ca oamenii au adus piatra si o sursa de caldura în pestera special pentru a o prelucra, a declarat echipa.
Epoca cuprului (numita si Calcolitic sau Eneolitic) a Europei preistorice a durat de la aproximativ 5000 pâna la 2000 î.Hr. În aceasta perioada, oamenii au început sa exploateze rezervele naturale de cupru pentru a crea unelte, bijuterii si vase. De exemplu, Otzi, omul gheturilor, avea un topor de cupru când a murit în 3300 î.Hr., iar unii experti cred ca ar fi putut explora Alpii pentru a procura minerale bogate în cupru.
Este relativ simplu sa extragi cupru dintr-un mineral precum malachitul. Mineralul din carbonat de cupru este încalzit, ceea ce elibereaza dioxid de carbon si transforma mineralul verde într-un reziduu negru numit oxid de cupru. Oxidul de cupru este apoi supus unei surse de carbon, cum ar fi carbunele, care elibereaza dioxid de carbon si lasa o mica pepita de cupru.
Pestera de la mare altitudine pe care arheologii au excavat-o în Pirinei avea aproape 200 de fragmente dintr-un mineral verde despre care cred ca este malachit, împreuna cu zeci de gropi de ardere sau vetre preistorice unde oamenii probabil au procesat mineralul pentru a extrage cupru, transmite Live Science/Agerpres. „Multe dintre aceste fragmente sunt alterate termic, în timp ce alte materiale din pestera nu sunt, ceea ce sugereaza clar ca focul a jucat un rol important în procesarea lor si ca a existat o intentie deliberata în spatele acestuia”, a declarat Julia Montes-Landa, coautoare a studiului si arheolog la Universitatea din Granada. „Cu alte cuvinte, nu au fost arse accidental”, a precizat ea.
Cele mai vechi dovezi ale activitatii umane în aceasta pestera dateaza din perioada 5000-4300 î.Hr., conform studiului, dar cea mai intensa utilizare a fost între 3600 si 2400 î.Hr., în perioada de apogeu a Epocii cuprului. Arheologii au recuperat, de asemenea, doua piese ornamentale personale si ramasite umane din perioada de cea mai intensa ocupare a pesterii. Una dintre bijuterii era un pandantiv alungit realizat dintr-o scoica (Glycymeris), iar cealalta era un dinte de urs brun (Ursus arctos) care fusese perforat pentru a fi purtat ca pandantiv. Ramasitele umane includeau un dinte de lapte si un os de deget, ceea ce ar putea sugera ca pestera a fost folosita ca depozit funerar.
„Pentru prima data în Pirinei, au fost documentate asezari preistorice ocupationale de mare altitudine, de o intensitate semnificativa, caracterizate prin activitati repetate si exploatarea directa a resurselor minerale din pestera”, a sustinut autorul studiului, Carlos Tornero, arheolog specializat în preistorie la Universitatea Autonoma din Barcelona si cercetator la Institutul Catalan de Paleoecologie Umana si Evolutie Sociala.
„Acest sit demonstreaza ca Pirineii nu au fost un teritoriu marginal pentru comunitatile preistorice, ci un spatiu complet integrat în strategiile lor de mobilitate si exploatare teritoriala”, a spus Tornero.
NICUSOR DINCA
Comentarii