Cea mai veche mina de carbune din România, cea de la Petrila, a fost deschisa în anul 1859, iar de atunci oamenii Vaii Jiului au trait dupa reguli dure, impuse de riscurile muncii în galeriile de carbune de sub pamânt. Reusite, dar si catastrofe, miscari de protest, dar si realizari culturale remarcabile îsi leaga numele de Valea Jiului, iar multe dintre ele se regasesc în exponatele de la Muzeul Mineritului. Pentru multi dintre noi expresiile „Valea Plângerii” sau chiar „Inima lui Stalin” sunt sinonime cu mineritul din Valea Jiului. Sunt adevarate simboluri pe care, alaturi de alte aproape 1.600 de piese, le regasim, împreuna cu povestile locului, la acest muzeu unic în România.
Situat pe o strada centrala din Petrosani, Muzeul Mineritului este gazduit, de aproape 60 de ani, de o cladire monument istoric. Gândit sub forma unui spatiu cu functiuni multiple, muzeul ne conduce, de la subsolul transformat într-o galerie de mina, trecând apoi prin parterul cu exponate si panouri diverse legate de istoria carbunelui din Valea Jiului, pentru ca, la final, sa ajungem la mansarda, un loc rezervat pentru evenimentele culturale ale Petrosaniului. La subsol se gaseste chiar si o replica a unei galerii de mina, dar si a unei colivii – un lift special folosit de mineri atunci când coboara în subteran.
Într-o lumina semiobscura, pe un perete sta rezemata o lopata uriasa, lânga un morman de carbune negru. Era folosita mult de mineri si se numeste „Inima lui Stalin”, fiind construita si folosita, pentru prima oara, la minele de carbune din Regiunea Donbass, Ucraina. Nu departe de locul abatajului, pe un stâlp din fier atârna, la înaltime, o plasa rosie, din plastic. În acest fel minerii îsi pastrau mâncarea, atunci când coborau în subteran, fara ca sobolanii sa poate ajunge la ea. Minerii nu le faceau rau animalelor pentru ca în cazul unor scapari de gaze, sobolanii fugeau rapid din acel loc, iar oamenii aflati la munca învatasera sa se bazeze pe reactia animalelor. Însa Muzeul Mineritului nu înseamna doar abataj, „Inima lui Stalin” sau pachetul minerilor. Conceptul este unul complex, ce reuneste piese originale folosite în minerit sau care au legatura cu acest domeniu. Toate cele aproape 1.600 de piese provin din donatii ale institutiilor de stat, ale persoanelor particulare, ale întreprinderilor miniere, ale universitatii din Petrosani.
În afara pieselor, la parter sunt organizate 20 de panouri în care sunt relatate fapte ale vremurilor trecute, ale celor peste 150 de ani de minerit în Valea Jiului.
„Mi-a fost foarte, foarte greu sa aleg ce e mai important pentru acest muzeu. Însa, consider ca am ales lucrurile importante. Muzeul nostru da seama despre nenorocirile din mina, despre exploziile miniere, despre evenimentele sociale – greva din 1929, momentul crizei din 1929-1933, când minerii din Valea Jiului au plecat în Franta, dar si despre revolta muncitoreasca anticomunista din 1977, de la Lupeni, ca sa enumar doar câteva dintre ele”, arata Boboc.
Pe un panou amplasat în sala mare scrie „Valea Plângerii”, iar povestea acestuia are legatura cu cea mai mare tragedie din istoria Vaii Jiului. „Valea Plângerii, aceasta sintagma foarte mult uzitata, dar plecata din sensul ei initial, a fost publicata în ziarul Graiul Muncitorimii, în anul 1922, urmare a exploziei din 27 aprilie, când la Lupeni, la mina Aranca, au pierit 82 de mineri. Aceea a fost cea mai mare explozie din istoria Vaii Jiului si a lasat în urma 67 de vaduve si 94 de orfani.
Pe un alt panou este prezentata istoria construirii Coloanei Infinite a lui Constantin Brâncusi. Atelierele Centrale din Petrosani au fost locul în care, sub coordonarea unui inginer de exceptie, opera de arta a prins contur, piesa cu piesa, fiind ulterior transportata si montata la Târgu Jiu.
Fiecare piesa din Muzeul Mineritului are câte o poveste pe care acesta o spune, cu placere, vizitatorilor. Multe dintre întâmplari sunt traite chiar de el, atunci când încerca sa achizitioneze pentru muzeu diverse obiecte. Daca ajungeti acolo, întrebati, de exemplu, cum a reusit sa aduca la Petrosani o veioza fabricata la Atelierele Centrale din Petrosani si care a apartinut primului protopop al Vaii Jiului, Ioan Doma, supranumit duhovnicul minerilor. Raspunsul este savuros si trebuie auzit la fata locului. Obligatoriu, trebuie vizitata si mansarda muzeului, transformata într-un spatiu în care sunt organizate expozitii tematice, diverse diorame, dar care este si locul în care se desfasoara lansari de carte, seminarii si expozitii de arta.
NICUSOR DINCA
Comentarii