Alepotrypa, o grota imensa din sudul tinuturilor elene care în Epoca Neoliticului a constituit adapostul a sute de persoane, numita un „Pompei Neolitic”, ar fi inspirat, potrivit traditiilor si legendelor locale, mitul despre Infernul grec.
Alepotrypa a fost descoperita în anul 1958 si conform legendei se povesteste ca un batrân dintr-un sat apropiat a plecat sa vâneze vulpi, însotit de câinele sau, pâna când acesta s-a oprit în dreptul unei surpari de pamânt.
Acolo s-a sapat ulterior, descoperindu-se grota. „Este o poveste putin cam îndoielnica – a afirmat arheologul american Michael Galaty, de la Millsaps College din Mississipi –, care variaza în functie de ce întrebari le puneti localnicilor, dar în sat toti sunt de acord ca acel batrân a facut descoperirea.”
Oricare ar fi originile sale, Alepotrypa reprezinta un adevarat tezaur ce tine închise o multime de secrete istorice. Pe de alta parte, în momentul deschiderii grotei pentru turisti cercetatorii au fost nevoiti sa se lupte pentru masuri de protectie în vederea pastrarii într-o conditie foarte buna a sitului.
Din 1970, aici s-au organizat în mod regulat sapaturi arheologice, iar arheologii au afirmat ca ar fi fost „domiciliul” a sute de persoane, în Neolitic, ceea ce face ca satucul preistoric sa se numere printre cele mai vechi si mai importante din Europa. Caverna este alcatuita din mai multe sali si galerii, dintre care principalul spatiu masoara aproximativ 60 m latime pe 100 m lungime si 30 m înaltime.
Suprafata totala a excavatiilor se întinde pe aproape 1.000 m lungime si include doua lacuri, unul mai mic si unul mare catre iesire. „Grota aminteste de minele Moria din seria «Stapânul inelelor» si este mai mult decât impresionanta.” – a remarcat Galaty.
Înca de la începutul sapaturilor, cercetatorii au gasit unelte, vase de lut si chiar obiecte de cupru si de argint realizate în Neolitic, perioada numita si „noua epoca de piatra”, ale carei prime semne s-au manifestat acum aproximativ 9.000 de ani. „Alepotrypa a existat chiar înaintea Epocii Bronzului, înaintea Greciei Miceniene. De asemenea, suntem cumva în masura sa vedem aici începuturile epocii care i-a dat lumii pe marii eroi greci.” – a explicat Galaty.
Arheologii presupun ca locuitorii grotei au utilizat-o atât ca adapost, cât si drept cimitir si loc de ritual religios. „Era un fel de catedrala preistorica, un loc de pelerinaj care atragea oameni din întreaga zona si, probabil, chiar din locuri mai îndepartate.” – subliniaza specialistii.
Ritualurile funerare implicau în cea mai mare parte a timpului arderea unui numar enorm de torte si depozitarea de mari cantitati de vase colorate.
Pestera Alepotrypa – „groapa de vulpe” – reprezinta unul dintre cele mai mari situri funerare neolitice cunoscute în toata Europa. Enormele sale camere interioare se întind pe o distanta de peste o jumatate de kilometru într-un munte deasupra golfului Diros, iar mormintele din pestera acopera întreaga perioada neolitica din Grecia, din 6000 pâna în 3200 î.Hr.
Exista oase de la cel putin 170 de persoane în interiorul pesterii. Mormintele de aici si ritualurile desfasurate sub pamânt trebuie sa fi dat grotei cu-adevarat impresia ca te afli în Infern, dupa parerea lui Michael Galaty.
Potrivit acestuia, Alepotrypa a inspirat astfel, probabil, miturile antice ale grecilor despre regatul mortilor, un loc subpamântean stapânit de zeul Hades.
În urma cu aproximativ 5.000 de ani locul de cult a disparut în urma unui cutremur de pamânt, acoperind intrarea si îngropându-i de vii pe cei care vietuiau acolo.
NICUSOR DINCA
Comentarii