Ar fi dificil de imaginat cum s-ar fi infatisat arta, asa cum o percepem noi astazi, in contextul fictiv al romanului-parabola din veacul al XVIII-lea al scriitorului englez Jonathan Swift, intitulat „Calatoriile lui Gulliver”.
In Lilliput, tara imaginara cu oameni abia mai inalti de un deget, probabil un tablou considerat monumental ar avea dimensiunile unei unghii. Cu toate acestea, contemporaneitatea spatiului estetic, in cautare de forme de exprimare cât mai originale, ne ofera si surprize de proportii in privinta dimensiunilor creatiilor artistice.
Opere privite prin microscop
Oamenii de stiinta afirma ca mai mult de 95% din vietuitoarele de astazi nu sunt mai lungi decât degetul mare al unui adult. Totusi, paradoxal sau nu, majoritatea fapturilor de pe cuprinsul globului, observate in parcurile zoologice si a celor expuse in muzeele de stiintele naturii, sunt vertebrate de dimensiuni pe care le consideram normale: de la dinozaurii preistorici, la carnivore, erbivore, pasari, reptile, trecute prin procesul prealabil de taxidermie.
Nevertebratele sunt in dezavantaj din acest punct de vedere. O problema pe care Muzeul Grant, de la University College din Londra, a reusit sa o remedieze oferind o posibila noua directie in arta.
Aria de expunere a primit un nume, o denumire sugestiva – Micrarium. Prin comparatie, daca o diorama din padurea montana include copaci si arbusti, ferigi si licheni, flori si ciuperci, printre care apar felurite pasari, mamifere, fluturi si reptile, in Micrarium pot fi cercetate diapozitive de microscop cu nevertebrate, altfel aproape imposibil de observat cu ochiul liber.
Tot prin alaturare se pot constata diferentele imense de gabarit dintre creaturile microscopice si cele gigantice fata de noi. Un singur exemplu: o „scara” dimensionala a oualor, de la cele de strut la cele de insecte mici.
Unul dintre realizatorii proiectului, Jack Ashby, remarca, la deschiderea acestei sectii: „Micrarium de la Muzeul Grant este un experiment. Incercam ceva nou, fara nicio idee reala despre cum vor raspunde oamenii. Pot exista 30.000.000 de specii pe Pamânt, aproape toate nevertebrate, asa ca, evident, numarul pe care il afisam aici este minuscul, dar este un pas in directia corecta pentru muzee.”
Microbiologie in pasi de vals
Cercetatorul scotian Alexander Fleming, bacteriolog laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie si Medicina pe anul 1945, alaturi de colegii sai Ernst Boris Chain si Howard Walter Florey, este cunoscut in special ca un genial exponent al lumii medicale, care a dat lumii medicamentul miraculos salvator de vieti numit antibiotic.
In anul 1928, a descoperit penicilina produsa de mucegaiul Penicillium notatum, dar putina lume stie ca el a avut si o importanta latura artistica a personalitatii, exprimata intr-un mod mai degraba insolit. Fleming a fost membru al Chelsea Arts Club din Londra, unde si-a incercat mâna la acuarela si a creat compozitii care, in cel mai bun caz, se poate spune ca erau la nivel de amator. Talentele sale artistice nu constau in acuarele sau schite in creion, ci in creatii realizate sub un chip surprinzator, intr-un alt mediu – organisme vii.
Sir Fleming a fost unul dintre primii oameni de stiinta care au folosit microbii pentru a crea opere de arta. El a pictat balerine, case, soldati, mame care hraneau copiii, tineri surprinsi in posturi de lupta si multe alte scene pe cutii Petri folosind microbi. Fleming a produs aceste opere de arta cultivând microorganisme având diferiti pigmenti naturali pe vasele Petri (mici recipiente de sticla sau plastic, cu capac, utilizate pentru cultivarea microorganismelor si cultura de celule), pentru a crea modele colorate. El a folosit diferite varietati de bacterii pentru a reda culori precum maro, violet, roz, rosu, galben, portocaliu si multe altele.
Cu timpul, paleta lui Fleming a devenit mai bogata pe masura ce a gasit mai multe bacterii de culorile care ii erau necesare. Realizarile au fost insa foarte dificile din punct de vedere tehnic. Fleming nu numai ca a trebuit sa gaseasca microbii potriviti, ci si sa temporizeze inocularea astfel incât diferitele specii sa obtina culorile specifice pe care si le dorea in acelasi timp.
Din pacate pentru Fleming, comunitatea stiintifica si artistii din timpul sau nu au acordat nicio atentie tehnicilor sale. Povestea spune ca odata ce Fleming a pregatit o mica expozitie de arta bacteriana pentru o vizita de Sfânta Maria a Reginei Maria, aceasta „nu a fost amuzata si a trecut mai departe, grabita”. Totusi, Fleming a ramas ca un precursor, lucrarile de arta microbiana moderne fiind extrem de inteligente si creative.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii