Dupa rascoala de la Bobalna din 1437 au fost sporite corvezile feudale, obligand iobagii la si mai multe sarcini si dari, fapt care i-a nemultumit profund pe taranii din Transilvania.
In primavara anului 1514, papa Leon al X-lea i-a chemat pe crestini la o noua cruciada antiotomana si la Buda se aduna o mare multime de tarani, oraseni si mestesugari saraci si chiar nobili scapatati, cu totii sperand ca prin participarea la cruciada sa scape de situatia dificila in care se aflau.
Gheorghe Doja a fost numit comandant al oastei. El se nascuse pe la 1477 intr-o familie de mici nobili secui si se facuse remarcat deja in luptele contra turcilor. Ramasa fara mana de lucru, nobilimea maghiara a facut presiuni ca taranii sa se intoarca in satele lor, dar acestia s-au revoltat.
Sub conducerea lui Doja, grosul oastei taranesti a pornit spre Transilvania, unde a obtinut primele victorii impotriva trupelor nobiliare. Nobilii si clerul s-au grupat in jurul voievodului Ioan Zapolya, care in fruntea unei armate bine pregatite, i-a atacat pe rasculati la Timisoara.
Acestia au fost infranti, iar conducatorii lor capturati. Executia capilor rascoalei a avut loc in ziua de 20 iulie 1514. Legat cu lanturi incinse in foc, Doja a fost urcat pe un tron de fier inrosit in foc. In mana i s-a pus un sceptru incins, iar pe cap o coroana inrosita, faurita dintr-un fier de plug.
Parti din trupul sau sfartecat de clestii calaului au fost date tovarasilor sai infometati, care insa au refuzat sa manance, preferand moartea in chinuri, fiind trasi in teapa. Taiat apoi in patru, trupul lui Doja a fost expus la portile oraselor Buda, Pesta, Alba Iulia si Oradea.
Capul a fost trimis la Seghedin. Cete izolate de rasculati au mai hartuit nobilimea pana la finele lui 1514 si chiar pana in vara anului urmator.
Rascoala lui Gheorghe Doja a slabit considerabil puterea coroanei de la Buda, astfel incat in 1526 prin lupta de la Mohacs, partea centrala a regatului ungar a devenit pasalac turcesc.
GABRIEL TUDOR
Comentarii