Fiind vorba despre Mario Vargas Llosa, mai dedic cateva randuri despre romanul Aventurile fetei dezmatate, aparut in acest an la editura Humanitas Fiction, macar pentru a avea posibilitatea de a prezenta inca un scurt fragment din debutul romanului. Un roman aparut in colectia Seria de autor Mario Vargas Llosa, fiind vorba despre romanul unuia dintre cei mai importanti prozatori contemporani, intamplator si romancierul meu preferat.
Despre Mario Vargas Llosa, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in 2010 am mai scris in aceasta pagina, de fiecare data cand Humanitas Fiction tiparea sau retiparea cate un volum din opera lui Llosa. De data aceasta m-am oprit la aceasta noua aparitie editoriala, mai putin cunoscuta cititorului roman.
Aventurile fetei dezmatate „este un roman despre bucuria si chinurile unei iubiri clandestine urmarite de-a lungul a patru decenii, pe trei continente, dar si o cronica a lumii postbelice care, asemenea fetei dezmatate, a avut nevoie de mult timp pentru a-si recapata inocenta si pentru a invata sa iubeasca”, scrie editura.
„Petrecerile se tin lant in cartierul Miraflores din Lima, iar viata este traita in ritm de mambo. Pana cand Ricardo se indragosteste de Lily. Pentru totdeauna. O pierde si o regaseste, mereu sub un alt nume, in scenarii variate: Lima burgheza, apoi Parisul revolutionar al anilor ’60, Londra hippy din ’70, Japonia moderna. El este «baietasul cuminte», care viseaza sa traiasca la Paris si crede ca intalnirile lor tin de destin. Ea este «fata dezmatata», o aventuriera calculata, care crede ca intalnirile lor tin doar de hazard.”
Iata si un alt exemplu de stil din debutul romanului lui Llosa: „Si asa cum am trecut de la valsulete si huarachas, de la samba si polca la mambo, tot asa am trecut de la patine si trotinete la bicicleta, iar unii, Tato Monje si Tony Espejo, de exemplu, la motocicleta, ba chiar vreo doi la masina, ca fudulul cartierului, Luchín, care uneori ii fura tatalui sau Chevroletul decapotabil si dadea cu noi o raita pe chei, de la Terrazas pana la promontoriul Armendáriz, cu suta la ora.
Dar cel mai important eveniment din vara aceea a fost sosirea in Miraflores, din Chile, tara lor atat de indepartata, a doua surori, a caror prezenta atragatoare si inconfundabilul fel de a vorbi repejor, mancand ultimele silabe si incheind frazele cu o aspiratie exclamativa care suna ca un «pué», ne-au pus pe jar pe toti cei care tocmai trecuseram de la pantalonii scurti la cei lungi. Iar pe mine, mai mult decat pe toti ceilalti. Cea mica parea cea mare si invers. Cea mare se numea Lily, era putin mai scunda decat Lucy si cu un an mai mare decat ea. Lily avea cel mult paispe sau cinspe ani, iar Lucy treispe sau paispe. Adjectivul atragatoare parea sa fi fost inventat pentru ele, dar, chiar daca Lucy era si ea atragatoare, totusi nu se putea compara cu sora ei, nu doar pentru ca nu avea parul la fel de blond si mai scurt si pentru ca se imbraca mai sobru decat Lily, ci pentru ca era mai tacuta si, chiar daca atunci cand dansa facea niste figuri si dadea din solduri cu o indrazneala care-i lipsea oricarei fete din Miraflores, parea o fata discreta, rezervata si aproape lalaie in comparatie cu acel titirez, cu acea valvataie, acea flacara pe comori care era Lily, atunci cand, odata pus discul pe platan, mamboul incepea sa rasune si noi ne apucam de dansat.”
GEORGE CUSNARENC
Comentarii