Multi dintre cei care nu au jucat niciodata pe o scena sustin ca actoria este o meserie banala, ai carei practicanti sunt „platiti a se preface ca sunt altcineva”. De fapt, este vorba de mult mai mult decat atat – actoria poate fi adesea o meserie care consuma psihic si fizic, necesitand adesea eforturi extreme.
Tinand cont de acest lucru, am facut o trecere in revista a catorva actori care s-au implicat atat de profund in rolurile lor incat nu au mai fost niciodata la fel dupa incheierea filmarilor.
Isabelle Adjani – Posedata
Orice pasionat de filme horror stie ca scena de la metrou din filmul regizat in 1981 de Andrzej Zulawski, Posedata, este unul dintre cele mai infioratoare si socante momente de groaza corporala care a aparut vreodata pe marele ecran. (Si daca nu ati vazut filmul, puneti-va centura de siguranta, va asteapta o surpriza.)
Isabelle Adjani a castigat un premiu César pentru interpretarea Annei, dar cerintele fizice si emotionale intense ale rolului au facut ca recuperarea ei sa fie extrem de dificila. Mai tarziu, Adjani a declarat unei reviste franceze ca a avut nevoie de „ani de terapie” pentru a-si scoate personajul din minte si ca nu va mai incerca niciodata un alt rol ca acesta.
Adrien Brody – Pianistul
Desi transformarea fizica a lui Adrien Brody pentru filmul Pianistul din 2002 este evidenta, actorul a discutat si despre enorma tensiune mentala si emotionala a rolului pianistului Wladyslaw Szpilman, supravietuitor al Holocaustului – rol care i-a adus Premiul Oscar pentru cel mai bun actor in 2003.
El a declarat pentru BBC ca pentru a se pregati pentru acest rol a renuntat la apartamentul sau, si-a vandut masina, si-a deconectat telefoanele si s-a mutat in Europa. Dar efectul emotional al infometarii a fost cel mai surprinzator si cel mai dificil de infruntat. „Am experimentat pierderi, am experimentat tristetea in viata mea, dar nu am cunoscut disperarea care vine odata cu foamea”, a spus el. Au fost momente in care actorul nu era sigur ca va iesi din aceasta experienta cu sanatatea mintala intacta, iar in cele din urma, a spus ca a avut nevoie de un an si jumatate „pentru a se acomoda din nou cu lucrurile”.
Johnny Depp – Spaima si scarba in Las Vegas
Cand Johnny Depp a fost abordat cu proiectul Spaima si scarba in Las Vegas, el a profitat de sansa de a-l intruchipa pe Hunter S. Thompson, unul dintre eroii sai, nascut tot in statul Kentucky, ca si el. Pentru a se pregati, Depp s-a mutat practic in subsolul lui Thompson, ca sa-i studieze manierele si stilul de viata.
In momentul in care au inceput filmarile, portretizarea stranie a lui Depp a facut ca distributia si echipa de filmare sa fie ingrijorata ca acesta era depasit de situatie. Depp si partenerul sau din film, Benicio del Toro, s-au implicat atat de mult in interpretarile lor, incat oamenii s-au intrebat daca nu cumva erau de fapt drogati cu faimosul LSD, drogul perioadei hippy.
Chiar si la un an de la incheierea filmarilor, Depp era inca in „modul Thompson”. El si Thompson au ramas prieteni apropiati pana cand Thompson s-a sinucis in 2005, cand Depp a platit 3 milioane de dolari pentru a arunca in aer, cu ajutorul unui tun instalat in varful unui turn, cenusa controversatului scriitor.
Geena Davis – Thelma si Louise
Geena Davis si-a dorit atat de mult rolul Thelmei din filmul Thelma si Louise al lui Ridley Scott, incat si-a pus agentul sa il sune pe regizor in fiecare saptamana timp de un an intreg. In cele din urma, aceasta insistenta a dat roade. Filmul se va dovedi un punct de cotitura in cariera tinerei actrite – nu pentru ca a fost un succes de critica, ci pentru ca a inspirat-o sa creeze o schimbare.
„Cand filmul a iesit pe piata si am vazut reactia femeilor, a fost ceva complet diferit de tot ce se intamplase pana atunci”, a declarat ea. „Femeile ma opreau pe strada si voiau sa-mi vorbeasca cu adevarat despre impactul pe care l-a avut asupra lor… Asta m-a impresionat cu adevarat si m-a facut sa realizez cat de putine oportunitati avem sa ne simtim inspirate de personajele feminine pe care le urmarim. Asta a schimbat totul pentru mine.”
Davis a ajuns la concluzia ca schimbarea trebuie sa inceapa de jos in sus si a infiintat Institutul Geena Davis privind genul in mass-media, care se straduieste sa evidentieze importanta echilibrului de gen in divertismentul si mass-media adresat copiilor cu varste de pana la 11 ani. Conform cercetarilor institutului, raportul dintre barbati si femei in mass-media este de 3:1.
Davis este hotarata sa schimbe aceasta situatie, asa cum filmul Thelma si Louise a schimbat-o pe ea. „Mi-a schimbat absolut toata viata si, de atunci, mi-a impulsionat angajamentul de a ajuta la emanciparea femeilor si fetelor”, a declarat ea pentru CNN. „M-a dus in mod dramatic intr-o directie pe care nu as fi putut sa o anticipez.”
GABRIEL TUDOR
Comentarii