„Titanul muzicii”, „cel mai mare compozitor al tuturor timpurilor”, „omul care si-a invins destinul” – iata doar cateva dintre caracterizarile facute lui Ludwig van Beethoven, muzicianul de geniu macinat de surzenie si de nerecunostinta contemporanilor. Nascut in familia unui muzician mediocru, Ludwig face de mic dovada unei afinitati remarcabile pentru lumea sunetelor. Intuind acest lucru, tatal ii ofera primele lectii la zece ani, apoi il incredinteaza organistului Christian Neefe care, remarcand precocitatea deosebita a copilului, ii faciliteaza o calatorie la Viena. Probabil ca aici ia cateva lectii de la Mozart dar revine la Bonn, orasul natal, din cauza imbolnavirii si mortii mamei sale.
In 1792, pleaca iarasi la Viena, devenind elevul lui Haydn si Salieri; curand, va dobandi faima unui virtuos al pianului, devenind rasfatatul aristocratiei imperiale. Este perioada cand incepe sa compuna vasta sa opera. In 1798 apar primele semne de surzenie si intr-o scrisoare faimoasa, ramasa in istorie drept „testamentul de la Heiligenstadt”, din 1802, Beethoven ii marturiseste fratelui sau temerea ca va ramane surd. Dar, desi boala i se accentueaza, reuseste sa realizeze acum cele mai desavarsite piese ale sale – Eroica, Appassionata, Pastorala si Simfonia Destinului.
In 1818 surzeste de tot si comunica doar prin intermediul „caietelor de conversatii”, in care interlocutorii sai scriau. Premiera, la 7 mai 1824, a Simfoniei IX, este un triumf, pe care insa compozitorul nu il poate savura. Tot mai bolnav, tintuit la pat din decembrie 1826, Beethoven moarte la 26 martie 1827, din cauza unei grave afectiuni hepatice. Se pare ca moartea i s-ar fi produs pe fondul intoxicarii cu plumb – pe vremea aceea canile contineau si acest element chimic iar muzicianul era renumit pentru apetenta sa pentru vin. Inmormantat cu onoruri la cimitirul Wahringer din Viena va fi ulterior reinhumat intr-un cavou din cimitirul Zentralfriedhof, tot in capitala austriaca.
GABRIEL TUDOR
Comentarii