Desfasurata la intrarea in actualul golf Corint (pe atunci Lepanto), in largul coastelor vestice ale Greciei, aceasta batalie a fost ultima importanta la care au participat galere, urmatoarele lupte navale apartinand exclusiv navelor cu panze. Coalitia statelor crestine, reunind Spania, Venetia, Genova, Savoia, Neapole, Cavalerii de Malta si Statele Papale a infruntat o flota otomana superioara numeric (206 galere crestine contra 300 de vase turcesti), condusa de Ali Pasa. Abil condusa de Don Juan de Austria, flota crestina s-a impartit in 4 divizii.
La capatul nordic, in apropierea coastei, se aflau 53 de galere venetiene, conduse de Agustino Barbarico. Urmau, in centru, 62 de galere sub comanda lui Don Juan si, in flancul drept 53 de galere conduse de amiralul Andrea Doria. O divizie de rezerva era stationata in spatele acestuia. Pe masura ce flota crestina ocolea capul Scrofa, turcii au incercat o manevra de invaluire, profitand de superioritatea lor numerica, dar si de faptul ca Andrea Doria nu se integrase la timp in dispozitivul gandit de Don Juan. Amiralul turc Uluj Ali a profitat de golul produs in liniile crestine si s-a strecurat intre galerele lui Doria si centrul dispozitivului crestin.
Nici in flancul celalalt situatia nu era mai buna pentru crestini: Barbarigo a fost ucis de o sageata, dar venetienii au rezistat eroic asaltului otoman. Se parea ca turcii se indreapta spre victorie, dar interventia providentiala a lui Alvaro de Bazan, in fruntea rezervelor, a intors rezultatul luptei. Uluj Ali a fost obligat sa se retraga, cu doar 40 de galere, lasand nu mai putin de 180 de galere si 60 de galiote in mainile crestinilor – desi doar 117 dintre acestea mai erau navigabile. Crestinii au pierdut 45 de galere – 15 scufundate si 30 atat de distruse incat a trebuit sa fie sabordate. In ciuda ordinului dat de Don Juan, ca lui Ali Pasa sa-i fie crutata viata, amiralul turc a fost decapitat, in toiul luptei.
GABRIEL TUDOR
Comentarii