Prin interesanta sintagma „hrana vie”, se intelege astazi tot ce inseamna aliment vegetal consumat ca atare, netrecut prin foc. De fapt, acestui calificativ i-a fost alaturat, cu peste doua mii de ani in urma, celui mai valoros produs alimentar natural – mierea – care este totodata si un excelent medicament, memoria sa pastrand si perpetuand de-a lungul erelor virtutile a mii si mii de plante, cu care albinele au creat o simbioza perfecta. Revenim cu o serie de recomandari privitoare la utilizarea terapeutica a acestui produs apicol, foarte apreciat si de stramosii nostri, apicultori recunoscuti si neintrecuti.
Energie si sanatate
Nu e deloc intamplator faptul ca atat terapeutii naturisti, cat si medicii cei mai sceptici in legatura cu tratamentele complementare, recomanda deschis consumul de miere. Mierea se asimileaza foarte usor de catre organism si ne ofera energie si substante bioactive si nutritive. Continutul de microelemente al mierii este similar celui al sangelui uman: vitaminele B1, B2, B6, B12, enzime, flavonoide, compusi aromatici, hormoni vegetali, acizi organici (lactic, citric, malic, oxalic, dextrina, compusi ai azotului) – in total, 435 de substante, fapt care asigura mierii un loc aparte in reglarea functiilor organismului uman.
Fiecare tip de miere are proprietati specifice: mierea de levantica trateaza tusea si durerile de gat; cea de tei usureaza starile febrile si durerile gastrice, previne migrena, fiind un bun mijloc profilactic si remediu pentru pneumonii, astm bronsic, stari nervoase, tuberculoza; mierea de brad este utila in bolile cailor respiratorii; mierea de salcam constituie un bun calmant si tonic; cea de floarea-soarelui – utila pentru tratarea bronsitei si a bolilor de stomac. Mierea de flori de camp are o puternica actiune antimicrobiana, cea de livada (de pomi fructiferi) vindeca afectiunile renale, pulmonare si intestinale.
Totodata, acest principal produs al stupului reprezinta si un remediu eficient pentru intarirea sistemului imunitar la gravide. Consumand in mod regulat miere – cate o lingurita dimineata, cu o ora inaintea micului dejun, o lingurita la doua ore dupa masa de pranz si o lingurita dupa cina – se normalizeaza tensiunea arteriala si se imbunatateste digestia, se reduce cantitatea de acid gastric. In cazul colitelor (afectiuni intestinale) si al gastritelor, mierea se asimileaza mai bine daca se ia cu putina apa calda.
„Surorile” mierii, la inaltime
Se cunoaste faptul ca, practic, tot ce produc albinele constituie redutabile medicamente naturale, cu efecte benefice miraculoase asupra organismului uman. Produsele apicole – mierea, laptisorul de matca, polenul, propolisul, veninul de albine – contribuie la intarirea organismului, astfel incat persoanele care le consuma reusesc sa evite aproape in totalitate orice afectiune. Astfel, laptisorul de matca are un rol deosebit in metabolismul celular, in activitatea creierului, reduce colesterolul din sange, este util in digestie, pentru combaterea insomniei, a anemiei si la refacerea glandelor cu secretie interna.
Polenul este un aliment proteic deosebit de bogat in elemente necesare organismelor animale. Un kilogram de polen contine atatea doze zilnice de vitamina P, cate ar fi necesare catorva zeci de oameni pentru a preveni un accident vascular la nivelul creierului. In plus, polenul este si un remarcabil stimulent al poftei de mancare, inlesneste digestia, imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne rahitismul, caderea parului si chiar face sa creasca mai bine firul de par, hranindu-i radacinile.
Propolisul este compus din rasini vegetale, balsam de diferite compozitii, ceara, uleiuri eterice, fier, microelemente – cupru, zinc, mangan, cobalt. Propolisul este folosit ca biostimulator, marind rezistenta fizica si inlaturand oboseala. Datorita proprietatilor sale antivirale, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul isi gaseste tot mai multe utilizari. Este un bun stimulator al refacerii tesuturilor afectate de rani, taieturi si, mai ales, arsuri sau degeraturi. Este foarte util pentru vindecarea ranilor provocate de armele de foc, precum si in cicatrizarea operatiilor. Propolisul vindeca mucoasa bucala si este benefic in sangerarile gingiilor.
Veninul de albine se foloseste pentru vindecarea astmului bronsic, a discopatiilor coloanei vertebrale, a artritelor si a reumatismului, in tratarea hipertensiunii, a aterosclerozei si pentru atenuarea durerilor reumatice.
TEODOR MIHNEA
Comentarii