Cariera pictorului francez François Boucher este strans legata de apetitul insatiabil al marchizei de Pompadour pentru arta. Practic, cea mai mare parte a perioadei de maturitate a maestrului – reprezentant ilustru al stilului rococo – s-a desfasurat la picioarele metresei principale a regelui Ludovic XV, aceasta fiind o doamna cu educatie elevata si de o frumusete rapitoare. Pentru a nu ne lasa sedusi total de aceasta eticheta idilica, trebuie sa amintim ca unul dintre cei mai aspri critici ai lui Boucher a fost marele iluminist Denis Diderot (editorul celebrei „Encyclopédie”) care, adept al neoclasicismului (curent care a urmat rococo-ului), spunea despre pictorul de Curte ca „isi prostitueaza talentul”. Filosoful facea aluzie la unele nuduri indraznete ale lui Boucher, precum „Odalisca blonda”.
Nascut la Paris (1703), Boucher a crescut intr-o familie de artisti – tatal sau era pictor la Academie si cunoscut realizator de proiecte pentru broderii. Inca din adolescenta, viitorul mare pictor isi exersa talentul desenand modele bucolice pentru glastre de portelan si schite pentru tapiserii. Talentul innascut il determina pe tatal sau sa il dea in grija unui cunoscut pictor al vremii, Lemoine. La numai douazeci de ani castiga Premiul Romei, dar va face calatoria de studii in Cetatea Eterna cativa ani mai tarziu. Exceptionala sa indemanare pentru realizarea de decoratiuni si gravuri cu teme idilice si mitologice genereaza comenzi multiple de la numerosi nobili. Practic, in prima parte a tineretii Boucher isi maturizeaza orientarea catre stilul rococo, fiind si un admirator declarat al marelui sau inaintas francez, Jean Antoine Watteau. Acest stil este continuarea fireasca a barocului, culorile devenind mai clare si mai vii, iar dramatismul scenelor se pastreaza, desi predomina temele preferate ale epocii, si anume „serbarile galante”.
Prima mare lovitura a carierei sale a fost panza „Rinaldo si Armida” (1734), in urma careia este primit in Academie pentru merite deosebite in ilustrarea temelor istorice (considerate pe atunci cele mai reprezentative pentru un pictor). Incepand din acel moment, ascensiunea pe scara sociala devine vertiginoasa. Boucher este in plina glorie si primeste o functie foarte draga inimii lui, si anume aceea de director artistic al manufacturii de goblenuri. Prestigiul sau este in crestere si apropierea de Curtea regala se face in momentul cand este chemat sa decoreze la Versailles. Intra repede in gratiile marchizei de Pompadour, incantata si de ilustratiile lui Boucher pentru operele lui Moliere.
Protejat indeaproape de aceasta, maestrul se dovedeste a fi si un portretist exceptional si un decorator de interioare de cea mai mare faima – lucreaza febril pentru mai multe resedinte ale regelui. Este chemat si la Curtea Suediei, unde i se comanda opere mitologice pentru palatul regal din Stockholm. Onorat de tot anturajul regal francez, Boucher primeste titlul de prim-pictor al regelui si o locuinta la Luvru. Marchiza de Pompadour devine patroana directa a artistului si ii pozeaza pentru numeroase compozitii care ii scot in evidenta frumusetea si distinctia.
Boucher a fost un familist convins, fiind toata viata alaturi de sotia sa Marie-Jeanne si de cei trei copii ai lor. Si asta in pofida numeroaselor tentatii si solicitari primite in saloanele inalte pe care le-a frecventat. Stradaniile sale l-au obosit destul de repede (ajunge sa lucreze si in Olanda) si moare in 1770 in apartamentul sau din Luvru, lasand in urma inconfundabile capodopere ale rococo-ului francez.
PAUL IOAN
Comentarii