Unul dintre cei mai redutabili militari americani din Al Doilea Razboi Mondial si cu siguranta cel mai indragit de soldatii sai, Omar Nelson Bradley s-a nascut pe 12 februarie 1893 intr-o familie saraca din Clark, Missouri. A ramas orfan de tata cand avea doar 9 ani iar mama lui s-a mutat din oras si s-a recasatorit. Tanarul a absolvit liceul din Moberly, in 1911 si, dupa ce a lucrat catva timp ca functionar la caile ferate, a fost admis la Academia Militara de la West Point, unde s-a distins nu doar ca un student sarguincios dar si ca un sportiv exceptional, fiind considerat cel mai bun jucator de baseball al Academiei de pana atunci.
In aceasta perioada a intrat si in masonerie, in Loja din Highland Falls. Desi in 1918 urma sa fie trimis pe frontul din Europa, declansarea epidemiei de gripa spaniola a impiedicat deplasarea diviziei sale. Intre razboaie, si-a continuat studiile militare. A primit cea dintai comanda in Al Doilea Razboi Mondial in 1943, dupa Operatiunea Torta, fiind trimis in Africa de Nord, unde s-a acoperit de glorie. In iulie, a condus mai multe corpuri ale Armatei VII Americane in Sicilia. Inainte de ziua Z (6 iunie 1944) a fost numit la comanda Armatei I Americane si, in urma succeselor obtinute a primit comanda Grupului XII de Armate, totalizand 900.000 soldati – a fost cea mai mare armata americana care a servit vreodata sub un singur general.
In comparatie cu colericii sai colegi, Patton a dobandit reputatia unui militar deosebit de calm si cumsecade, indragit de subalternii lui. Nu intotdeauna propunerile sale adresate comandantului suprem al trupelor aliate, Eisenhower, au fost acceptate dar Bradley n-a discutat niciodata ordinele primite, ca un militar disciplinat. Dupa razboi a fost sef de Stat-Major iar in 1950 a devenit General de Armata – ultimul militar american care a primit aceasta distinctie in secolul XX. Dupa retragere, nu a dorit sa se implice in politica, fiind pasionat mai mult de cursele de cai. A murit pe 8 aprilie 1981, la New York.
GABRIEL TUDOR
Comentarii