Pe vremuri, carcotasii satui de filmele de propaganda din fostul lagar comunist imparteau creatiile cinematografice in „bune, proaste si rusesti”. O abordare total falsa, ar spune cinefilii, pentru ca in definitiv cinematografia sovietica a avut o contributie remarcabila la dezvoltarea celei de-a sapte arte, regizorii „rosii” punandu-si o inconfundabila amprenta asupra acesteia. Multi dintre ei au sfidat cenzura necrutatoare, spre a oferi iubitorilor de arta autentica opere inegalabile, pe langa care filme realizate in tari unde libertatea de expresie era garantata, par niste realizari banale…
Cinematograful adevarului crud
In plina epoca stalinista, Boris Barnet realiza filmul La periferie, considerat un veritabil clasic. Plasata in 1914, actiunea graviteaza in jurul unui prizonier de razboi german trimis intr-un sat indepartat din Rusia, prilej de a infatisa cu realism viata taranilor dar si cea a soldatilor de pe front, in perspectiva apropierii Revolutiei. Personajele pitoresti si folosirea impresionanta a sunetului au facut din acest film un „must see” pentru orice indragostit de cinematografia interbelica. Cu multe decenii inainte de aparitia asa-numitului „cinema verite”, in 1933, Djiga Vertov a oferit primul exemplu de „cinematograf al adevarului crud”, in pelicula experimentala Omul cu camera de filmat. Neavand nici subiect, nici actori, Vertov si-a propus sa urmareasca viata unui oras prin lentilele aparatului de filmat. El a fost un pionier desavarsit, initiind numeroase tehnici folosite si astazi. Filmul a fost mut, muzica fiind de acompaniament, in cinematografe, dar ulterior i s-au adaugat si diferite coloane sonore.
Imaginea vorbeste mai mult decat o mie de cuvinte
Zemlia (Pamant), ultima parte din trilogia „Ucraina”, semnata de Alexandr Dovjenko, este unul dintre cele mai impresionante filme mute realizate vreodata. Imaginile sunt mai mult decat sugestive si, chiar daca subiectul pare propagandistic – viata unui sat din Ucraina in plina perioada de colectivizare –, modul in care Dovjenko se joaca cu aparatul de filmat este remarcabil. In plus, el foloseste cu abilitate montajul iar ambiguitatea in privinta Revolutiei sovietice i-a atras regizorului „ura si dispretul” cenzorilor, fiind si unul dintre motivele pentru care acest genial artist n-a putut realiza decat sapte filme in toata cariera lui. Ca si Zemlia, Furtuna deasupra Asiei este un film mut, facand parte tot dintr-o trilogie – „Revolutia”. Semnatarul sau este Vsevolod Pudovkin iar celelalte doua episoade – Mama si Sfarsitul St. Petersburgului sunt la fel de valoroase, apreciaza criticii de film. Furtuna deasupra Asiei este povestea unui pastor mongol oprimat de ocupantii britanici, in timpul razboiului civil din Rusia. Pastorul descopera ca descinde din insusi Genghis Han si pune bazele unei miscari de rezistenta pentru a-i alunga pe straini din tara. Desi propagandistic, filmul impresioneaza prin imaginile de o frumusete ireala si prin modul cum stie sa sublinieze, fara rostirea unui singur cuvant, forta umana, din privirile si gesturile personajelor.
Filmul cu cei mai multi figuranti
Zboara cocorii a castigat Palm d’Or la festivalul de film de la Cannes (o singura pelicula sovietica a mai reusit aceasta performanta). Realizarea regizorului Mihail Kalatozov isi merita aplauzele, caci, asa cum spunea un critic rus de film, ea „a marcat o etapa aparte in procesul redarii artistice pe ecran a temei razboiului. Cu o mare forta emotionala, cu o maiestrie artistica rara, filmul a pus problema credintei, a puritatii morale care dau nastere unei invincibile tarii de caracter”. Eroii, doi tineri indragostiti pe nume Veronica si Boris, sunt despartiti de razboi; Boris este trimis pe front si nimeni nu mai afla nimic despre el. Ca o Penelopa moderna, Veronica se incapataneaza sa-l astepte, in ciuda avansurilor facute de varul tanarului. Este o poveste splendida despre triumful iubirii intr-o lume dominata de ura. Poate una dintre cele mai impozante creatii ale cinematografiei sovietice este Razboi si Pace. Filmul a fost turnat timp de sapte ani si a fost unul dintre cele mai scumpe realizate vreodata (700 milioane de dolari la cursul de azi). Prima varianta a totalizat 484 de minute si Razboi si Pace a intrat in Cartea Recordurilor, ca filmul cu cei mai multi figuranti – 120.000 de oameni participand la o scena de lupta. Creatia inegalabila a lui Serghei Bondarciuk a fost rasplatita cu un Oscar si un Glob de Aur in 1969.
De la Eisenstein la Tarkovski
In mod clar un film nerecomandat celor slabi de inima, Vino si vezi, al lui Elem Klimov (1985), face pelicule precum Apocalipsul, acum sau mult premiatul Hurt Locker sa para jocuri de copii. Personajul principal este Floria, un adolescent din Belarus dornic sa lupte impotriva ocupantilor nazisti, in timpul razboiului. Efectele vizuale si sonore sunt uluitoare iar jocul micului actor fascinant. Brutal si direct, Vino si vezi ilustreaza cel mai bine adevarul dictonului „razboiul este iadul adus pe pamant”. Crucisatorul Potemkin, realizat in 1925, a fost considerat, la Expozitia Mondiala din Belgia, din 1958, cel mai bun film realizat pana atunci. Versiune dramatizata a revoltei de pe vasul de razboi Potemkin, din 1905, filmul lui Sergei Eisenstein este o capodopera artistica, desi in egala masura poate fi considerat, alaturi de Triumful Vointei, al lui Leni Riefenstahl, unul dintre cele mai influente filme de propaganda realizate vreodata.
Si nu puteam incheia succinta noastra trecere in revista fara a mentiona un film de la care tinerii regizori ar trebui sa ia notite: Solaris. Nu cea mai recenta pelicula intitulata astfel, cu un Clooney deloc convingator in pielea personajului principal, ci originalul, semnat de Andrei Tarkovski, in 1972. Eroul – psihologul Kris Kelvin – este trimis pe o statie spatiala ce orbiteaza in jurul planetei Solaris, pentru a analiza stresul emotional resimtit de echipaj. De fapt, filmul este o parabola despre umanitate si religie, despre natura complexa a constiintei, realizata in stilul cu care Tarkovski ne-a obisnuit si in alte filme, precum Copilaria lui Ivan, Calauza sau Nostalgia.
GABRIEL TUDOR
Comentarii