1) Iubire, viagra si menopauza

          Something’s gotta give (Totul se poate întâmpla) i-a adus fata-n fata pe Jack Nicholson si Diane Keaton. El: sexagenar înecat în droguri si umflat de viagra, amator de femei tinere.

          Something’s gotta give (Totul se poate întâmpla) i-a adus fata-n fata pe Jack Nicholson si Diane Keaton. El: sexagenar înecat în droguri si umflat de viagra, amator de femei tinere. Ea: la vârsta post-menopauzei, dar apta înca sa se îndragosteasca. Din întâlnirea lor, regizoarea si scenarista Nancy Meyers a scos o comedie romantica savuroasa. Cele doua staruri mai jucasera împreuna o singura data, în urma cu 20 de ani, în Reds de Warren Beatty. Acum, Nancy Meyers (autoarea comediei cu Mel Gibson Ce-si doresc femeile) i-a vazut nici ca se poate mai potriviti pentru a înalta o oda iubirii dintre doi oameni care au trecut bine de prima tinerete, subiect care în general nu suscita prea mult entuziasmul studiourilor americane, obsedate de „publicul generatiei audio”. Dar pâna la urma filmul s-a facut iar surpriza a fost ca tandemul Nicholson – Keaton, care a functionat perfect, a creat un cocktail pe baza de umor si tandrete, solicitat de multi… consumatori, filmul înregistrând la putin timp dupa lansare încasari de peste 100 milioane de dolari. Despre Harry Sanborn (Jack Nicholson – 66 de ani), se poate spune initial ca este… un fost: a figurat cândva pe coperta discurilor de succes, a cunoscut multe femei, si-a trait viata cum a vrut, iar acum e doar un celibatar înrait, sclav al drogurilor si viagrei, care alearga dupa femei care i-ar putea fi fiice. Ultima sa achizitie este Marin (Amanda Peet), o tânara care îl invita în week-end în superba locuinta a mamei sale Erica (Diane Keaton – 58 de ani), amplasata la malul marii, în Long Island, nu departe de New York. Amorezul sufera insa un infarct usor, care-i impune o perioada de repaus si îngrijiri, Evident, nu fiica este cea care îsi ia în primire rolul de infirmiera, ci mama… Dar împotriva sufletului ei. Fiica nu ramâne deoparte singura, are si ea un pandant pe masura vârstei ei, pe nimeni altul decât Keanu Reeves care a lasat deoparte redingota lui Neo din Matrix pentru a interpreta în acest film rolul seducatorului dr. Julian Mercer, chemat sa se ocupe de sanatatea lui Harry. Ca într-o reteta a vodevilului, tânarul medic este ametit tot de farmecul mamei, nu al fiicei, dar finalul romantic restabileste firescul si lasa iubirea, fie ea si târzie, sa iasa învingatoare.
          
          2) Surâsul strâmb al Juliei Roberts
          
          Numele Juliei Roberts, cea mai bine platita actrita de la Hollywood, singura care încaseaza sume egale cu barbatii actori, este de ani buni încoace o garantie pentru producatori ca filmul pe care îl fac se va bucura de succes iar profiturile vor fi substantiale. Cu Mona Lisa Smile (Zâmbet de Mona Lisa) calculele lor financiare au fost într-o buna masura date peste cap. Cum sa stea Julia Roberts si un filmulet ca acesta alaturi de capodopera lui Leonardo da Vinci. Publicul nu s-a dat în vânt dupa noua pelicula care o are în prim plan pe oscarizata Julia Roberts si n-a mai frisonat ca altadata la vederea actritei. Rolul pe care îl are în acest film nu se mai bazeaza cine stie ce pe sex appeal-ul ei proverbial, asa ca sansele de a ajunge la inima admiratorilor de odinioara sunt mai mici. „Ce s-a întâmplat cu look-ul ei?”, „De ce a acceptat sa joace într-un film plictisitor?” sunt unele dintre întrebarile retorice ale spectatorilor.
          Anul 1953. Katherine Watson, o tânara femeie cu spirit liber si pregatire superioara în domeniul istoriei artelor, preda la prestigioasa scoala de fete Wellesley. Ar putea sa se multumeasca doar cu atât, numai ca ea e hotarâta sa schimbe conformismul vetust al institutiei, ba chiar si moravurile depasite ale societatii, insuflându-le elevelor ei, – Joan (Julia Stiles) si Betty (Kirsten Dunst) – curajul de a sparge barierele absurde pentru a duce viata pe care si-o doresc. Sa vrei sa schimbi mentalitatea la Wellesley – una dintre universitatile cele mai prestigioase si riguroase din punct de vedere academic – pare totusi aproape un demers sinucigas. Institutia, denumita si „Sapte Surori”, a avut de-a lungul anilor printre studente personalitati remarcabile, precum Hillary Clinton, Madeleine Albright, Diane Sawyer, Ali McGraw, Cokie Roberts, Tchang Kad-chek…
          Titlul filmului regizat de Mike Newell (Patru nunti si o înmormântare, Donnie Brasco) este o sugestie usor de descifrat: surâsul enigmatic al Mona Lisei, care fascineaza tocmai prin mister – este pretextul perfect pentru profesoara de istoria artelor, Katherine Watson, de a se întreba ce este dincolo de zâmbetul afisat de o fiinta umana. Nu întâmplator, una dintre elevele sale se întreaba la rândul ei: „Mona Lisa surâde, dar oare e fericita?”.