AMÉLIE si destinul ei „confuz”

          Francezii Claudie Ossard (producator) si Jean-Pierre Jeunet (regizor) pretind ca nu i-a afectat foarte mult faptul ca, desi „Le fabuleux destin d’Amélie Poulain” nu a luat nici un premiu Oscar (si asta în ciuda faptului ca a fost nominalizat la cinci categorii), ca nu sunt „prea deceptionati”, de vreme ce, oricum, s-au ales cu o „seara de neuitat”, cea a decernarii Oscarurilor.
          „Nu sunt foarte deceptionata pentru ca nici nu am fost foarte încrezatoare în posibilitatea succesului la vârf.

          Francezii Claudie Ossard (producator) si Jean-Pierre Jeunet (regizor) pretind ca nu i-a afectat foarte mult faptul ca, desi „Le fabuleux destin d’Amélie Poulain” nu a luat nici un premiu Oscar (si asta în ciuda faptului ca a fost nominalizat la cinci categorii), ca nu sunt „prea deceptionati”, de vreme ce, oricum, s-au ales cu o „seara de neuitat”, cea a decernarii Oscarurilor.
          „Nu sunt foarte deceptionata pentru ca nici nu am fost foarte încrezatoare în posibilitatea succesului la vârf. Stiam ca este o competitie dura. În schimb, Jean-Pierre Jeunet este un pic suparat”, declara Claudie Ossard Agentiei Franceze de Stiri. Dar, si în aceste conditii, regizorul Jeunet a marturisit la rândul sau ca a petrecut o seara minunata si ca, de câteva ori, pe parcursul ceremoniei, emotia i-a stârnit lacrimi. De exemplu, atunci când Halle Berry, la rândul ei în lacrimi, s-a straduit sa spuna ce simte în legatura cu faptul ca a fost aleasa drept cea mai buna actrita într-un rol principal. Francezii (si poate nu numai ei!) au o explicatie pentru asa-zisul esec al filmului lor si, dupa cum pretind, înteleg ratiunile alegerii câstigatorului. Pelicula premiata, „No Man’s Land”, apartinând unui bosniac, trateaza tema razboiului, este un film care a convenit probabil spiritului general al Oscarurilor de anul acesta. Din pacate lucrul acesta nu a fost… creativ pentru „Amélie”.
          Din nefericire pentru francezi, „Amélie” a scapat printre degete si premiile la alte categorii, poate mai putin ambitioase, totusi importante când e vorba de Oscar, cum ar fi: cea mai buna regie artistica, cea mai buna imagine, cel mai bun sunet, cel mai bun scenariu original.
          Interesant este totusi faptul ca „Amélie” a fost marele favorit si al celei de-a 27-a editii a Premiilor César de anul acesta, intrând în competitie cu nu mai putin de 13 trofee, dar în final, chiar în patria-mama, s-a ales doar cu patru trofee, ceea ce a însemnat, în raport cu asteptarile, un triumf destul de modest. Categoriile la care filmul a iesit învingator la gala franceza, desfasurata pe 12 martie a.c., au fost: cel mai bun film, cel mai bun regizor, cea mai buna muzica (compusa de Xann Tiersen) si cel mai bun decor (Aline Bonetto). Cu atâtea nominalizari, spera totusi sa bata recordul la premii si sa-i întreaca pe mai vechii câstigatori a câte 10 trofee: „Le dernier metro” (1981) si „Cyrano de Bergerac” (1991).
          Audrey Tatou, interpreta rolului lui Amélie Poulain, al carei farmec contribuie, de altfel, din plin la succesul de public al filmului, a pierdut totusi chiar în tara sa premiul pentru cea mai buna actrita într-un rol principal, care i-a fost acordat protagonistei din „Sur mes lcvres”, Emmanuelle Devos.Cine este Jean-Pierre Jeunet? Regizorul filmului „Le fabuleux destin d’Amélie Poulain” este autorul unor pelicule care, chiar daca la noi nu au fost difuzate, în Franta s-au bucurat (dar si în America si acum si în România) de succes la public. Printre acestea se numara: „Delicatessen” (1991), „La cité des enfants” (1995), „Alien, la ressurection” (1997, în colaborare cu Marc Caro) si, în sfârsit, „Le fabuleux destin d’Amélie Poulain” (2001). Este totodata regizorul care, dupa multi ani, a readus în atentia cetatii filmului de la Hollywood creatia franceza.
          Nascut în 1953, Jean-Pierre Jeunet a fost considerat mai întâi un copil teribil al publicitatii, apoi un talentat regizor de video-clipuri. În 1981, primea un César pentru cel mai bun scurt-metraj de animatie, numit „Le mancge”. Întâlnirea cu Marc Caro, desenator si talentat creator de efecte speciale, a fost binevenita. Între cei doi s-a nascut o colaborare de lunga durata, întotdeauna încununata cu succes. „Le bunker de la dernicre rafale”, de exemplu, un scurt-metraj realizat în 1981, a rezistat la vremea respectiva timp de sase saptamâni în vârful topurilor celor mai bune creatii de acest gen.
          În tandem, Jeunet si Caro au scris si au realizat „Delicatessen”, un film plin de umor, caruia, la Festivalul de la Tokyo din 1991, dedicat tinerilor cineasti, i s-a acordat medalia de aur. Acelasi film, la editia din 1992 a Premiilor César, a câstigat trofeele pentru cel mai bun scenariu si pentru cel mai bun film de debut. Filmul „Alien, la ressurection” a fost turnat de Jeunet în Statele Unite, sub comanda studiourilor „Twenthieth Century Fox”, iar lansarea în premiera mondiala s-a facut în Franta, în 1997. Dornic mereu sa faca „lucruri cât mai personale”, Jeunet a considerat ca munca de unul singur la aceasta creatie, peste ocean, a fost o provocare interesanta pentru cariera sa.
          În ceea ce priveste ultimul sau film, indiferent de soarta pe care a avut-o la festivaluri si gale, a atras pâna acum în salile de cinema peste 25 de milioane de spectatori din tarile unde a fost difuzat. În Statele Unite, dupa cum afirma chiar compatriotii sai, Amélie a repurtat cel mai mare succes din toate timpurile pentru un film francez.În premiera mondiala, un Oscar de ciocolata Desi n-a câstigat o statueta poleita cu aur, regizorul francez Jean-Pierre Jeunet a primit totusi la Hollywood un Oscar… de ciocolata.
          Invitat cu întreaga echipa a filmului „Amélie” la o mare petrecere organizata de studiourile Miramax, (distribuitorul productiei franceze în Statele Unite), regizorul s-a topit de fericire când i s-a acordat o replica de ciocolata a Oscarului, ambalat, în acest caz, într-o cutie aurita. Flerul regizorului n-a adormit însa, având în vedere faptul ca statueta i s-a decernat cu o seara înaintea decernarii adevaratelor trofee: a simtit ca prevesteste ceva nu tocmai placut în competitia reala, asa ca, în cuvântul de multumire, Jeunet a adaugat într-un schimb de priviri complice cu protagonista rolului lui Amélie, Audrey Tatou: „Sper ca nu este ultimul!”. Avea însa sa fie primul si singurul de pe tarâmul american. Cu toate acestea si în ciuda dezamagirilor pe „ici-colo”, filmul lui Jeunet a adunat o suita de premii remarcabile: cel mai bun film european, cel mai bun film strain în Suedia si în Spania, premiul publicului din Toronto, Globul de cristal la Karlovy Vary si, nu în ultimul rând, câteva premii César.