Cu foarte putin respect pentru film, dar mai cu seama pentru cele hollywoodiene, singurul motiv care-l mai tine în aceasta meserie sunt… banii. Si chiar daca gândeste asa, A. Hopkins este unul dintre cei mai renumiti actori care face aceasta meserie cu multa usurinta si talent. S-a nascut în ajunul Anului Nou (31 decembrie 1937) si a copilarit la Walles, petrecându-si majoritatea timpului, cântând la pian sau pictând, stând departe de larma copiilor. În primii ani de viata, bunicul sau îl striga George, în timp ce tatalui îi placea sa-i spuna Charlie. Preocupati de faptul ca fiul lor nu socializa cu ceilalti elevi din scoala, în 1949, parintii l-au mutat la o alta scoala dar, dupa cum recunostea chiar actorul, „am fost prost la scoala, un antisocial… nu stiam ce faceam acolo, de aceea am devenit un actor”.
Copilarie cu… cântec
Pe când avea 15 ani s-a întâlnit, cu nimeni altul, decât Richard Barton, cel care avea sa-l influenteze foarte mult si sa-l determine a se înscrie la cursurile Colegiului de Muzica si Drama din Cardiff, unde Hopkins si-a descoperit, de altfel, vocatia de actor. Dupa absolvire, în 1957, Hopkins s-a înrolat, timp de doi ani în Serviciul National de Armata dar, lasând în urma armele armatei, în 1960, se înscrie la Academia Regala de Teatru si Arta din Londra pe care a absolvit-o dupa trei ani. Simtindu-i talentul, pe care avea sa-l cultive si sa-l aduca pe scena în anii care vor urma, Sir Laurence Olivier, unul dintre cei mai mari actori ai Angliei îl invita (era anul 1965), sa fie dublura lui în piesa Dansul mortii de la Teatrul National din Londra, Hopkyns trezindu-se în lumina reflectoarelor fara a cunoaste prea bine arta interpretarii. Cum s-a descurcat? Dupa cum nota chiar L. Olivier în memoriile sale, „Confesiunile unui actor”, se nastea „un actor tânar de exceptie pe nume Anthony Hopkins”. Cu un început bun, devenind chiar foarte cunoscut ca actor de teatru în Marea Britanie, el s-a plictisit de monotonia rolurilor din teatru. Printr-un noroc, în 1967, este distribuit în filmul de televiziune numit „Un purice în urechea ei” si perspectiva lui devine alta.
Drumul filmului
Desi nu a parasit definitiv scena teatrului, Antony Hopkins s-a mutat treptat pe drumul ce ducea spre marele ecran, reusind o cariera de succes pe ambele scene. Stabilit în America, dupa despartirea si de cea de-a doua sotie, Jennifer Lynton (prima a fost Petronella Barker cu care are o fiica, actrita si cântareata, Abigall Hopkyns), viitorul mare actor îsi face debutul pe Broadway în filmul „Equus”, apoi au urmat pelicule memorabile care i-au adus premii si aplauze. În 1977 Hopkyns a jucat în filmul de razboi si actiune „Un pod prea îndepartat” (rol pentru care a primit trei premii BAFTA), unde i-a avut alaturi pe Robert Redford, Laurence Olivier si multe alte stele ale ecranului. Anul 1980 ni-l aduce în prim-plan în filmul (Omul elefant) unde si-a aratat cu adevarat puterea emotionala, jucând rolul doctorului Frederick Treves. Se lasa ademenit în continuare de filmul de televiziune si revine pe micile ecrane în 1981 cu „Othello” iar în 1982 în „Cocosatul de la Notre Dame”. Urmeaza pelicule remarcabile care-i aduc premii si recunoasterea binemeritata. În 1992, pentru rolul din „Tacerea mieilor” este recompensat cu un Oscar pentru cel mai bun actor dar si premiul BAFTA, pentru acelasi personaj, însa a fost nominalizat si pentru alte filme la Globul de Aur.
Roluri, interpretari, recunoastere si a treia casatorie
Antony Hopkyns nu este actorul care intrat în pielea unui personaj trebuie sa „plece” cu el si în viata de toate zilele. Memorabile sunt filmele: Ramasitele zilei (1993), Legendele toamnei (1994), Nixon (1995), Amistad (1997, film cu patru nominalizari la Oscar), Masca lui Zorro (1998, cu Antonio Banderas si Catherine Zeta Jones), Faceti cunostinta cu Joe Black (1998, alaturi de Brad Pitt), Instinct (1999), Titus (1999), Cum a furat Grinch Craciunul (2000), Hannibal (2001, continuare la Tacerea Mieilor), Alexander (2004), Bobby (2006, drama politica care a câstigat un premiu pentru „cea mai buna distributie” la Festivalul de Film de la Hollywood) si altele unde Hopkyns, a fascinat publicul din întreaga lume cu talentul sau uimitor de actor dar si prin carisma.
Veteranul actor are o agenda încarcata. Cea mai noua aparitie este în drama biblica Noah (2014) unde-l vom urmari în rolul lui Matusalem, bunicul lui Noe, singurul om care a trait 969 de ani si s-a stins din viata înainte de izbucnirea potopului, calamitate naturala pe care Dumnezeu a amânat-o cu sapte zile pentru a da posibilitate familiei de a jeli cum se cuvine pe cel care a fost un barbat cinstit, onest, virtuos si cu o vointa puternica. În 1993, unul dintre cei mai mari actori în viata, A. Hopkyns a fost înnobilat de Regina Elisabeta a II-a pentru serviciile aduse artelor. De asemenea în 2003 a primit o stea pe Hollywood Walk iar din 2008 este membru al Academiei Britanice de Arta si Film. Performante exceptionale pline de emotie, lumina si credinta. Din 2007, actorul locuieste în Los Angeles, iar acum este casatorit cu Stella Arrroyave. Vestea buna e ca venerabilul actor nu are gând de pensionare.
IOANA FLORIA
Comentarii