„Postul nu înseamna numai sa manânci rar, ci sa manânci putin. Adevaratul post nu consta, de altfel, numai în a domoli propriul nostru corp, ci si în a renunta la hrana în scopul de a da pâinea ta celui ce nu are.” – spunea Sfântul Serafim de Sarov despre una dintre cele mai importante si mai profunde legaturi dintre om si Divinitate, indiferent de religie si extinsa dincolo de credinta în sine. Iar ca o foarte utila completare, putem adauga sfatul simplu, dar de o densitate extraordinara a ideilor pozitive, transmis noua de Sfântul Vasile cel Mare: „Fa stomacul mic, limba tacuta, pastreaza-ti mintea limpede, inima curata, blânda si smerita. Iata postul.”
Se-ntelege ca nu intentionam sa va prezentam vreun eseu de dogmatica religioasa ori sa facem prozelitism mascat. Dimpotriva, ca aproape întotdeauna în perioadele de importante posturi ortodoxe, încercam sa transmitem idei si sugestii aflate în legatura cu perioada parcursa în preajma evenimentului respectiv, dar în primul rând îndreptate catre un echilibru cât mai bun al sanatatii noastre. Sa remarcam mai întâi ca nu toti cercetatorii sunt de acord cu privire la utilitatea postului alimentar pentru imbunatatirea starii de sanatate. Totusi el are o traditie îndelungata in istoria culturala a omenirii, semnalata înca din Antichitate si valabila pâna in ziua de azi, atât in Occident, cât si in Orient.
Cu tot ceea ce înseamna el (abtinere de la mâncare în cantitati mari si mai ales renuntarea la anumite tipuri de alimente în favoarea altora), postul poate fi utilizat ca metoda preventiva si terapeutica pentru starile patologice legate de alimentatia necorespunzatoare, reprezentând in primul rând un detoxifiant optim al organismului. In acelasi timp, el permite corpului sa îsi mobilizeze propriile mecanisme de aparare pentru a combate bolile, in acest timp fortele sale nefiind antrenate in procesul de digestie. Însa nu trebuie sa intelegem abstinenta de la mâncare ca pe un medicament, ci ca pe o perioada de repaus a aparatului digestiv, ca si pentru toate celelalte aparate: aparatul circulator, cel respirator si cel renal, însarcinat cu eliminarea unei parti din materialele ingerate, dar neutilizate. In ragazul acestei „odihne”, energia organismului poate fi angajata in procesul de detoxifiere sau, pe parcursul bolii, in acela de vindecare. Fiindca trebuie cunoscut un lucru extrem de important: organismul are resurse interne pentru a se vindeca singur, deoarece vindecarea este un proces biologic, o functie vitala, ca si respiratia, de pilda.
Persoana care tine post de regula îsi da seama repede de diferenta dintre a te simti „binisor” si adevarata stare de bine. Ceea ce unora li se pare incredibil este faptul ca in timpul postului, nu simtim senzatia de foame, deoarece cerul gurii înceteaza sa mai fie stimulat de hrana, dar si de amintirea gustarii precedente sau de gândul la cea care ar urma. Pe de alta parte, postul poate sa devina o metoda optima pentru atingerea si mentinerea greutatii ideale, in primul rând atunci când este foarte dificil sa-ti stapânesti foamea. Când omul ajunge sa-si dea seama ca, tinând post, nu numai ca scade în greutate, ci totodata câstiga ca frumusete (pielea este mai stralucitoare, ochii sunt mai limpezi) si capata o energie fizica si psihica remarcabila, tinde sa se respecte mai mult, ceea ce îl va face sa aiba mai multa vointa.
Dar nu numai atât: odata cu restabilirea formelor trupesti, postul aduce cu sine efecte binefacatoare asupra altor mecanisme fiziologice, cum sunt somnul (dispare insomnia!) sau anxietatea (are un efect relaxant asupra sistemului nervos) si, in general, regleaza toate functiile corpului, inclusiv digestia si activitatea intestinala. Nu de putine ori, când apare senzatia neplacuta de incarcare si greutate a stomacului, poate ca este momentul sa sarim complet peste una dintre mesele zilei, pentru a permite organismului sa-si regaseasca echilibrul; in cazul unei îmbolnaviri reale, daca obiceiurile nu ne-ar face surzi la propriile noastre cerinte, organismul ne-ar semnala calea abstinentei printr-o respingere instinctiva a mâncarii. De fapt, se întâmpla de multe ori cu cei care au gripa sau febra, uneori si cu greturi, sa vrea sa respinga hrana si sa manânce totusi in sila, cedând obiceiului sau insistentei familiei, care este convinsa ca hrana este necesara pentru combaterea bolii. In asemenea situatii, ar fi mult mai intelept sa asteptam ca propriul corp sa ne semnaleze nevoia de a mânca, odata cu revenirea starii de sanatate.
Acelasi lucru se întâmpla atunci când persoanele sanatoase tin un post mai lung: în realitate, senzatia de foame este cea care determina necesitatea organismului de a relua alimentatia, si, pâna când nu se iveste foamea, putem fi siguri ca natura a asigurat din plin energia necesara ocrotirii organismului. Acest lucru il stiu bine animalele bolnave sau ranite, atunci când isi cauta un loc ferit unde sa se odihneasca fara nici un fel de hrana.
Trebuie sa învatam astfel, de la lumea vie nealterata de produsele civilizatiei umane, ca abtinerea de la mâncare, insotita de odihna, este in mod natural o metoda excelenta de vindecare a bolilor. Totodata, sa nu trecem peste faptul ca este si o „arma” puternica de transformare psihosomatica, adica in acelasi timp trupeasca, psihica si spirituala. Postul, în viziunea psihosomatica a stiintei moderne, este vazut nu numai ca practica de purificare a trupului, ci si ca ajutor pentru descoperirea unor aspecte subtile ale psihicului propriu, un îndrumator catre cunoasterea de sine.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii