ANTHONY QUINN      „Nu puteam sa mor înainte ca lumea sa fi stiut ca am tr

           De-a lungul carierei sale artistice derulate pe parcursul a patru decenii si jumatate, Anthony Quinn a provocat o sumedenie de aprecieri care au încercat sa prinda în doar câteva cuvinte unicitatea personalitatii lui, ca om si actor. „Este cea mai interesanta persoana pe care am cunoscut-o în viata mea”, spunea cândva despre el John Steinbeck.

           De-a lungul carierei sale artistice derulate pe parcursul a patru decenii si jumatate, Anthony Quinn a provocat o sumedenie de aprecieri care au încercat sa prinda în doar câteva cuvinte unicitatea personalitatii lui, ca om si actor. „Este cea mai interesanta persoana pe care am cunoscut-o în viata mea”, spunea cândva despre el John Steinbeck. „Este o prezenta care umple casa” declarau cei ce l-au cunoscut. „Este un actor care umple ecranul” afirmau criticii americani. „Este un actor care sparge ecranul”, nuantau francezii. Nu lasa niciodata penibila impresie de deghizare, de actor care se ascunde sub „masca” unui personaj; aproape fiecare tara de pe aceasta planeta ar putea sa si-l revendice ca interpret specific; e Actorul universal în sensul cel mai pur al cuvântului… Aprecieri exagerate? Nicidecum, câti dintre noi n-am asistat macar o data sau n-am participat la controverse aprinse între oameni care, neavând informatia exacta despre originea si locul de nastere a actorului, sustineau pâna în pânzele albe ca Anthony Quinn este ori grec, ori american, ori italian sau, de ce nu?, indian, spaniol, eschimos, arab, rus, francez, evreu, englez etc. si asta doar pentru ca îl identificau perfect cu un anumit personaj de film apartinând uneia dintre aceste etnii si interpretat cu o naturalete ce nu putea sa aiba în mintea spectatorului obisnuit decât o singura explicatie: El e chiar grec! E chiar francez! si asa mai departe. Sau, altfel spus, e plamadit din acelasi aluat cu Zorba, cu Paul Gauguin, cu Zampano, Barraba, Quasimodo, Attila, Mahomed, Alcala…
          
          Seva autenticitatii
          
           S-a topit total în fiecare personaj, asta e evident, dar în ce a constat „secretul” acestei alchimii? S-a bazat exclusiv pe instinct, au spus unii. Pe inspiratia de moment, au adaugat altii. A fost printre alesii lui Dumnezeu daruiti cu har, asta e tot, s-a mai zis adesea. Prea îi e usor! Dar, aparentele pot fi înselatoare. Marele Quinn a oferit raspunsuri la noianul de întrebari; performantele trairilor lui autentice de pe ecran sunt doar rodul unei îndelungi elaborari, al unei transpuneri în personalitatea noului personaj pâna la identificare: „M-am luptat întotdeauna si am obtinut mereu roluri care au însemnat ceva pentru mine. Simteam ca trebuie sa ma contopesc complet cu ele…, întrebându-ma de fiecare data: Ce va face acest om? Ce-o sa-mi faca el mie? Stiti, sunt anumiti actori care pot merge la un cocteil si pe urma sa se duca linistiti sa joace Hamlet. Eu nu pot. Trebuie sa ma cufund în personajul meu pâna ce devin cu adevarat el însusi. Ce este interesant este ca apoi nu ne mai putem desparti. Ceva din el ramâne pentru mine pentru totdeauna. Pentru moment (declaratia e facuta dupa aparitia filmului „Zorba Grecul”) eu masor lucrurile si faptele dupa criteriile lui Zorba… Viata mea ar fi putut sa urmeze o cale cu totul diferita daca nu ne-am fi întâlnit si n-am fi devenit una si aceeasi fiinta pe acea insula greceasca, acum doi ani. Optimismul lui Zorba, atitudinea lui în fata vietii mi-au dat o noua întelegere a universului care ma înconjoara. (…) Sotiei mele îi este pur si simplu frica de personajele mele. Tine întotdeauna sa stie cu un ceas mai devreme cu cine va trebui sa împarta în viitor viata conjugala, cu un om rau sau bun, cu un neurastenic, cu un personaj cu sau fara complexe. Ea se teme stiind ca eu nu ma pot opri sa aduc în casa personajul fictiunii cinematografice, cu apasatoarea încarcatura a tuturor defectelor sale. Si nu exagereaza.”
          
          Zestrea biologica
          
           Si totusi, care sunt ingredientele acestui aluat capabil sa se topeasca pâna la ultima celula pentru ca apoi sa creasca într-o forma noua? Poate melanjul de „rase” din care a fost plamadit, celt, hispanic si indian. Departe de a convietui într-o armonie perfecta, fiecare rasa a gasit de cuviinta sa se exprime în felul ei, rezultatul fiind un razboi perpetuu si chinuitor între partile contradictorii care au alcatuit personalitatea actorului, dar care i-au dat posibilitatea sa se identifice pâna la ultima fibra cu orice personaj, de orice etnie, din orice timp, din orice mediu, de oriunde de pe glob. În ciuda trasaturilor fizice aspre, Anthony Quinn este actorul care degaja un coplesitor magnetism, amplificat de un fond de calda umanitate ce razbate, în mod paradoxal, prin privirea de smoala si vocea dura, cu tonalitati ferme. Fara îndoiala între personajul din film si actorul care îi da viata exista o „întelegere secreta” care îi face sa semene perfect: amândoi penduleaza între stari interioare aflate la extreme: de la violenta excesiva la blândetea de copil, de la veselia exploziva, vitala si contaminanta la masca sumbra si taciturna, de la bonomie la cinism, de la duritate la tandrete, de la superficialitate la reculegere grava si meditativa, de la atitudinea socant de primitiva la gesturi de o delicatete si tandrete ireale.
          
          În cautarea unei clipe de adevar
          
           De unde vine forta interioara, motivatia profunda absolut necesare uitarii de sine si metamorfozarii în altceva, pâna la anihilarea propriei identitati? Raspunsul se gaseste din nou într-o marturisire tulburatoare a actorului: „Cred ca un actor si-ar da si sufletul pentru a crea o clipa de adevar limpede precum cristalul, pe scena sau pe ecran (…), pentru un rol care sa-i permita sa oglindeasca visurile sale nemarturisite, nostalgia si singuratatea lui. Un rol care sa-i asigure un loc permanent pe panoul adevarului absolut. Actorul vrea sa ofere lumii acest moment suprem, el nu vrea altceva decât sa daruiasca. De aceea iubesc atât de mult aceasta meserie. (…) Nu-mi plac diletantii, mi-e groaza de lucrul facut de mântuiala. Am cunoscut de-a lungul carierei mele o sumedenie de oameni care cautau sa ma convinga ca ceea ce faceau ei erau lucruri de valoare, când, în realitate purtau pecetea improvizatiei, a lipsei de adâncime. Daca pui mâna sa creezi ceva, apai, mai întâi trebuie sa te respecti pe tine si, implicit, ceea ce te-ai apucat sa realizezi.”
          
          Razboiul cu fantomele trecutului
          
           Anthony Quinn este actorul care va ramâne pentru totdeauna în istoria cinematografiei si în memoria publicului un simbol al vitalitatii, al fortei interioare indestructibile si al bucuriei de a trai. Greu de crezut ca în spatele acestei imagini tonice, de campion al vietii, s-a derulat existenta unui om devorat clipa de clipa de „fantomele” copilariei si ale primei tinereti. Un „batalion” de complexe si inhibitii, învestit cu o singura misiune: sa-i mitralieze sistematic sufletul si mintea. Mai întâi, complexul de gelozie si inferioritate resimtit fata de tatal sau, Francisco, admirat si detestat în egala masura. De la el a mostenit Quinn neastâmparul. Cameraman de profesie, provenit dintr-o familie de irlandezi stabilita în Mexic, acesta a dovedit vocatia unui hoinar perpetuu. A întâlnit-o pe Manuela, o mexicanca de origine azteca înscrisa în miscarea revolutionara a lui Pancho Villa, a sedus-o, i-a facut doi copii pâna sa o ceara în casatorie, a tot plecat si-a revenit în caminul conjugal din Chihuahua fara nici o mustrare de constiinta si, vrând-nevrând, a naruit orice speranta de mai bine a familiei sale, nevoita sa-si duca traiul în saracie. Copilul Anthony Quinn avea sa creasca într-o atmosfera derutanta, greu de înteles pentru mintea lui de atunci: locuitorii din Chihuahua (indieni) îl numeau pe tatal sau cu un cuvânt cu rezonante peiorative – „gringo” (adica venetic), în schimb tatal sau se lauda ca este aureolat cu nimbul altei rase, cea alba, cea fara repros. Ambiguitatea a facut ca, la „complexul tatalui”, sa se adauge si „complexul rasei”, constiinta ca apartine unei „rase inferioare”. „Nimeni n-a îndraznit sa-mi spuna irlandez împutit, n-a trebuit niciodata sa încasez o chelfaneala fiindca eram irlandez, marturisea actorul. Numai ca mexican mi-au scos si maruntaiele din mine… Oricum, totul fusese hotarât pentru mine demult, înca de pe vremea când eram copil si m-am razboit pe malurile râului Los Angeles de partea baietilor mexicani împotriva tinerilor irlandezi…”
           Un alt complex era legat de faptul ca apartinea „castei saracilor”, împotriva acestei stari de lucruri se revolta fiecare fibra din fiinta lui: „Cine a cunoscut saracia nu se simte niciodata bogat. Cel mai rau lucru când esti sarac este ca te simti jenat. Nu lipsurile îti creeaza aceasta stare, caci poti sa rezisti zile întregi fara sa manânci, ci umilinta ca esti sarac, de asta nu poti scapa.
           Dorinta de a iesi din anonimat cu orice pret l-a ros de asemenea mult timp: „Nu-mi amintesc sa fi avut vreo ambitie deosebita…. De un singur lucru îmi era frica, sa nu ramân un anonim… As fi fost dispus sa fac orice, dar n-as fi vrut sa mor necunoscut. Nu puteam sa mor înainte ca lumea sa fi auzit de mine sau sa fi stiut ca am trait.” Dupa ce a iesit din anonimat, s-a instalat frica de esec, teama de a nu fi la înaltime în profesia pe care si-o alesese, grija ca ar putea sa rateze un rol: „Unii actori s-au facut cunoscuti prin modul cum se bâlbâiau. (Anthony Quinn a avut mult de luptat cu acest defect de vorbire.) Circula nenumarate povesti despre Barrymore, Gable sau Tracy. Lor le dadea mâna sa râda de faptul ca sunt infailibili. Eu însa sunt prea nesigur ca sa râd de mine însumi.”
          
          Fisa biografica
          
          – Numele sau complet si real este Anthony Rudolf Oaxaca Quinones
          – S-a nascut la 21 apbilie 1915 la Chuahuahua, Mexic.
          – Câtiva ani mai târziu nasterii sale, familia s-a mutat în El Paso (Texas), apoi într-un cartier sarac din Los Angeles, în cautare de locuri de munca
          – În adolescenta a suportat o interventie chirugicala la limba, pentru ameliorarea dictiei
          – A urmat cursurile unei scoli de arta dramatica din Los Angeles, pe care le-a platit cu banii câstigati spalând pardosele
          – A debutat la vârsta de 18 ani ca actor de teatru în piesa „Clean Beds”
          – A avut o scurta cariera de boxer înainte de a deveni actor de film
          – A aparut pentru prima oara pe ecran în 1936, în filmul „Parole” („Cuvânt de onoare”), produs de Cecil B. De Mille, care i-a fost si socru în timpul primei lui casatorii
          – A interpretat peste 100 de roluri
          – A obtinut doua premii Oscar pentru cel mai bun actor într-un rol secundar („Viva Zapata” de Elia Kazan – 1952 si „Van Gogh” de Vincente Minnelli – 1956)
          – Rolul fetis pentru el este Zorba Grecul
          – A jucat împreuna cu actori celebri, la rândul lor câstigatori de premii Oscar (18 actrite si 28 de actori laureati)
          – A fost casatorit de trei ori
          – Din casatorii si din afara casatoriilor a avut 13 copii. În prezent, cel mai mare are 60 de ani iar cel mai mic 5.
          – A decedat la vârsta de 86 de ani, în ziua de 3 iunie, la ora 9.30, în spitalul Brigham and Women din Boston u Deviza lui era „Pentru mine, a juca înseamna a trai”.