Batalia pe tarâmul Oscarurilor

          Stãpânul Inelelor
          
          Stapânul Inelelor. Cele doua turnuri se afla pe lista nominalizatilor la Oscar pentru cel mai bun film.

          Stãpânul Inelelor
          
          Stapânul Inelelor. Cele doua turnuri se afla pe lista nominalizatilor la Oscar pentru cel mai bun film. Va reusi el oare sa vrajeasca juriul si sa-i faca pe membrii sai sa uite de marele favorit de anul acesta – Chicago – sau de mult asteptatul de catre public Gangs of New York?
          
          Ca si saga literara semnata de romancierul J.R.R. Tolkien, productia cinematografica Stapânul Inelelor a fost conceputa în trei episoade, regia fiindu-i încredintata pentru întreaga trilogie lui Peter Jackson. Demarând în decembrie 2001 cu prima serie (Fratia Inelului), Jackson a lansat în aceeasi luna a anului urmator ce-a doua parte (Cele doua turnuri), urmând ca în preajma sarbatorilor de iarna din acest an sa ofere publicului cel de-al treia film (Întoarcerea regelui).
          Înaintea realizarii acestei trilogii, a mai existat o adaptare cinematografica a romanului, intitulata simplu Stapânul Inelelor, în regia lui Ralph Bakshi; era în 1978 si era vorba despre un film de animatie, initial prevazut în doua parti, proiect frânt din cauza esecului comercial de proportii înregistrat de prima parte.
          Saga lui Tolkien a mai fost ecranizata si în doua filme animate pentru televiziune – Hobbit (în 1978) si Întoarcerea regelui (în 1980).
          
          Povestea în limbajul cifrelor
          
          Cartea scrisa de Tolkien a fost si este citita de 100 milioane de cititori din întreaga lume. l Actualei adaptari cinematografice a romanului i-a fost alocat un buget de 300 milioane de dolari. l Scenariul pentru filmari s-a întins pe 400 de pagini.
          Majoritatea filmarilor s-au realizat pe o suprafata de 6.000 de metri patrati, din studiourile Weta Workshop.
          350 de decoruri au fost construite pentru film si amplasate în peste 100 de locuri.
          Echipa de decoratori a fost formata din 45 de specialisti. l De-a lungul turnarilor, echipa a poposit în 30 de locuri „virgine”, de început de lume.
          Au fost folositi 915 metri de pelicula. l 12 milioane de inele au fost utilizate pentru a fi puse pe mâini si pentru a fi folosite ca verigi pentru costumatia din zale.
          Au fost confectionate 15.000 de elemente de costume si 200 de masti pentru Orci. l Garderoba frumoasei Arwen (Liv Tyler) a costat 20.000 de dolari.
          Pentru fiecare civilizatie s-au confectionat câte 150 de costume.
          Departamentul care s-a ocupat de costume a fost format din 40 de croitori, precum si din numerosi designeri, specialisti în confectii din piele si broderie, bijutieri.
          S-au fabricat special pentru acest film 48.000 de piese pentru arme si armuri, 2.000 de arme, 1.600 perechi de picioare pentru hobbiti.
          Pentru Gandalf (Ian McKellen) s-au folosit 159 de proteze de nas.
          Modelul Inelului Unic a fost si el transpus în patru variante: de talie mica pentru dublurile hobbitilor, de talie normala, de talie gigantica si inele de 10 cm pentru filmarile de gros-plan.
          La filmari au participat 20.602 figuranti.
          Unele scene s-au turnat cu participarea simultana a peste 700 de actori si figuranti, sub coordonarea unei echipe tehnice care trecea de 150 de specialisti în diferite domenii. l S-au folosit chiar si 200 de cai pentru o singura secventa.
          Pentru prizele principale au fost necesare 274 de zile.
          Au fost realizate 90.000 de imagini si 800 de cadre cu efecte vizuale.
          Toate cele trei parti ale trilogiei au fost turnate concomitent.
          Stapânul Inelelor. Cele doua turnuri a fost realizat în 14 saptamâni, în care echipa a lucrat zi si noapte, chiar si pe ploaie.
          
          De unde vine adevarata magie?
          
          Transpunerea cinematografica a trilogiei Stapânul Inelelor în varianta actuala nu ar fi fost posibila fara un program special de animatie pe computer; numai cu acest ajutor s-au putut transpune pe ecran scenele bataliilor de o amploare ce frizeaza giganticul, imaginate de Tolkien. Specialistii de la studiourile Weta Workshop sunt cei care au pus la punct programul intitulat Massive, oferindu-i regizorului Peter Jackson sa creeze, dincolo de imaginile filmate în mod real, o avalansa de personaje angajate pe câmpul de lupta. Fiecare individ este dotat cu personalitate si actioneaza independent, în functie de anturaj si de mediul înconjurator (ca si cum ar fi real), ceea ce da senzatia unor batalii „adevarate”, impresia de artificial iesind total din discutie. „Am conceput acest program imaginându-l ca pe o viata artificiala si nu ca pe un sistem de animatie a multimii personajelor”, explica Stephen Regelous, parintele lui Massive. „Massive creeaza personaje care au propriile lor caracteristici aleatorii si care, totodata, au capacitatea de a lua decizii proprii în situatii specifice multimii de oameni si de obiecte înconjuratoare. Pentru ca ele sa reactioneze natural la mediu, trebuie sa dispuna de aceleasi simturi ca si noi, oamenii adevarati. Sunt asadar dotate cu vaz, auz si simt tactil, ceea ce-i face sa intre în coliziune, în confruntari cu celelalte… personaje sau elemente înconjuratoare. În plus, fiecare personaj este dotat cu propriile sale dominante ale trasaturilor de caracter: agresivitate, curaj, lasitate etc. Li se mai adauga unii parametri care definesc talia si gradul de oboseala sau de vigoare. Ba chiar si gradul de murdarire a hainelor pe parcursul actiunilor în care se angajeaza. În functie de toate acestea, fiecare actioneaza diferit, fiecare fiind unic în felul lui. De fapt, fiecare e dotat cu un creier si o inteligenta artificiala. O parte din creierul acestor personaje create pe computer decide ce va face într-un anumit context iar alta parte îi furnizeaza informatii legate de tipul de teren pe care se misca, de inamicii din preajma sau de aliati. Într-o oarecare masura, ele nu sunt cu mult diferite de figurantii adevarati.” Din punctul de vedere al lui Richard Taylor, responsabil al studiourilor Weta, „fiecare dintre aceste personaje detine propriul evantai de manevre militare, propriul repertoriu de actiuni. Fiecare personaj trebuie sa dea impresia ca e stapân pe vointa sa si în masura sa completeze jocul real al actorilor. Asa încât spectatorul si nimeni altcineva sa nu-si dea seama de diferenta. Scena luptei titanice de la Guffre de Helm, în care zeci de mii de soldati se confrunta pe viata si pe moarte, într-o atmosfera de încrâncenare si de furie ce seamana moarte pretutindeni, este exclusiv creatia computerului. Batalia este una dintre cele mai impresionante din istoria filmului si se întinde pe aproximativ 40 de minute.
          
          Gollum, amestec de real si artificial
          
          Crearea personajului Gollum, fost hobbit devenit în timp o creatura diforma, amenintatoare si patetica, a fost unul dintre marile pariuri ale trilogiei. Nascut cu ajutorul programelor de animatie, personajul trebuia sa fie cât se poate de credibil, mai ales ca interactiona foarte des cu actorii reali, Frodo (Elijah Wood) si Sam (Sean Astin). Pariul a fost câstigat, desi s-a mai apelat si la o persoana umana, Andy Serkis. Îmbracat într-un costum bleu-verde-alb, acesta a turnat împreuna cu actorii, dupa care a fost sters de pe film, în locul lui fiind plasata creatura artificiala. Andy Serkis l-a mai înlocuit pe Gollum si la microfon, rostind replicile acestuia în acord cu expresiile lui faciale. Toate aceste trucuri au însemnat sute de ore de lucru, Serkis fiind astfel actorul care a prestat cea mai grea si cea mai lunga munca la Stapânul Inelelor. Contributia sa a fost esentiala, în special în ceea ce priveste vocea lui Gollum. Ce gândeste Andy Serkis despre implicarea sa în aceasta trilogie fabuloasa? „Ma simt foarte legat emotional de partitura lui Gollum. Pentru mine, vocea lui lasa sa transpara o durere interioara bine ascunsa. Amintirile lui, sentimentele sunt prizoniere undeva, sugrumate în gât. Nefacând nimic altceva decât rostindu-i replicile, am intrat imediat în dimensiunea psihologica a lui Gollum si am interpretat rolul ca si cum l-as fi jucat eu si vizual.” O performanta remarcata si de Peter Jackson, care considera ca „Gollum este probabil personajul virtual cel mai uman, dintre toate care au aparut pâna acum în vreun film. Meritul îi revine si actorului care îi dubleaza vocea”. Reprezentantii de frunte ai studiourilor New Line sperau chiar sa obtina o nominalizare la Oscarul pentru cel mai bun rol secundar cu Gollum. Ar fi fost o premiera mondiala: un Oscar acordat unui personaj virtual.