Peliculele si superproductiile a caror actiune se desfasoara in Evul Mediu au fost populare inca din perioada de inceput a cinematografiei mondiale.
Din pacate insa, in cele mai multe dintre cazuri, scenaristii fac rabat de la adevarul istoric, infatisand faptele cu totul altfel decat s-au desfasurat ele, de dragul spectacolului cinematic. Pentru cei care iubesc acuratetea, acest lucru poate fi frustrant, in vreme ce restul cinefililor nu lasa asemenea erori sau „scapari” sa stea in calea unei povesti incitante. Exista insa productii care se remarca prin fidelitatea cu care respecta istoria, adesea cu riscul de a-i soca pe spectatorii mai sensibili.
Patimile Ioanei d’Arc (1928)
In acest clasic al filmului mut, regizorul Carl Theodor Dreyer a cautat sa releve cat mai realist povestea Fecioarei din Orleans, eroina a poporului francez. Este singurul film din numeroasele ecranizari ale vietii Ioanei in care s-au folosit transcrierile autentice ale dialogurilor desfasurate in cursul procesului. Interpreta personajului principal, Maria Falconetti, joaca tulburator de bine rolul – se spune ca pentru a-i releva cat mai pregnant suferinta, Dreyer o punea sa stea ore in sir in genunchi, pe lespezi de piatra, astfel incat la filmarile ce urmau agonia ei sa devina si mai vizibila.
Totodata, spre deosebire de toate filmele vremii, unde actorii erau machiati abundent, regizorul a refuzat ca personajele lui sa poarte machiaj, prezentandu-le exact ca acum cateva sute de ani.
Regatul Cerului (2005)
Cand acest film a fost lansat, criticii si spectatorii au simtit ca este incomplet si fals. Abia cand versiunea extinsa, eliberata de cenzura studioului de film, a regizorului Ridley Scott a fost data publicitatii, cinefilii s-au extaziat. Acuratetea cu care sunt prezentate luptele dintre musulmani si crestini, in perioada cruciadelor, este socanta, „orientalizarea” cavalerilor crestini infuriindu-i pe bigoti, iar portretizarea lui Saladin, conducatorul musulman, drept un lider intelept si pasnic infuriindu-i pe fanaticii islamisti.
Singurul rabat facut de la adevarul istoric vizeaza personajul principal, Balian (interpretat de Orlando Bloom), a carui figura este inspirata de Balian de Ibelin, un viteaz cavaler medieval. El este prezentat in film ca un umil fierar, care pleaca in cruciada din cauza suferintei provocate de sinuciderea sotiei – dar in realitate Ibelin a fost de origine nobila.
Leul in iarna (1968)
Cu o distributie „stelara” – Katherine Hepburn, Peter O’Toole, Timothy Dalton si foarte tanarul Anthony Hopkins, acesta este considerat unul dintre cele mai bune filme „medievale” facute vreodata. El prezinta politica vremii intr-un mod transant, ca pe un sir de intrigi legate de titluri, averi si casatorii aranjate, adica exact cum se derula ea.
Din pacate, scenaristul se lasa prada zvonurilor lansate inca din perioada medievala si il prezinta pe Richard Inima de Leu avand o scurta idila cu regele Frantei, Filip al II-lea – desi in realitate nu s-au adus dovezi in sprijinul ipotezei ca suveranul englez ar fi fost homosexual sau bisexual.
Henric al V-lea (1989)
Piesa lui Shakespeare, adaptata pentru marele ecran in aceasta pelicula regizata si semnata de Keneth Branagh ofera genialului actor britanic nu doar prilejul de a-si dovedi harul artistic, ci si de a prezenta faimoasa batalie de la Agincourt cu un realism infricosator.
Spectatorul este efectiv naucit de rapiditatea cu care se deruleaza scenele si de violenta lor. Sulitele strapung trupurile, sabiile se ciocnesc si hacuiesc membre si capete de-a valma.
Zgomotul este infernal, haosul luptei este descris cu atata fidelitate incat spectatorul se ghemuieste, efectiv, in scaunul lui, dornic ca acest cosmar apocaliptic sa se incheie odata. Singurele neconcordante vizeaza aspectul personajului principal – regele Henric al V-lea nu era un barbat chipes, ca Branagh, ci avea chipul desfigurat de o sageata – si deznodamantul luptei: suveranul este generos, cum il infatiseaza scenariul, in realitate el a poruncit ca toti prizonierii francezi sa fie macelariti fara mila.
GABRIEL TUDOR
Comentarii