De la „Zi de instructie” pana la „Politist, adjectiv” am putut urmari numeroase variatiuni pe tema oamenilor angajati sa apere justitia dar care ajung sa fie scarbiti de coruptia ce domneste chiar in institutiile legale. Tot din aceasta categorie de filme face parte si „Bad Lieutenant” (tradus la noi, cat se poate de edificator si probabil ca sa nu existe dubii „Un politist corupt”). O pelicula antrenanta, cu final imprevizibil si beneficiind de participarea lui Nicolas Cage, un actor care nu inceteaza sa ne surprinda, prin uimitoarele sale valente artistice.
Un suflet nobil, devorat de durere si viciu
Plin de rasturnari neasteptate de situatie si de un umor subversiv, filmul realizat de Werner Herzog reprezinta, cu alte cuvinte, o noua abordare a temei politistului care cade prada propriilor vicii si se lanseaza pe toboganul drogurilor, jocurilor de noroc si coruptiei. Umorul negru, care i se datoreaza scenaristului William Finkelstein, un veteran al serialelor TV politiste, a fost rasplatit cu aplauze la festivalul de film de la Venetia, acolo unde filmul a avut premiera. Actiunea se desfasoara intr-un New Orleans distrus de uraganul Katrina si ii permite lui Herzog o fina introspectie in sufletul unui om animat de ganduri si idealuri nobile dar care sfarseste, lamentabil, dand curs instinctelor primare.
Cage il interpreteaza pe ofiterul de politie Terence McDonagh care, chiar in secventa de deschidere, se arunca temerar intr-o celula inundata de uragan, spre a salva viata unui detinut. Aceasta fapta de bun samaritean il va costa insa scump, intrucat se loveste serios la coloana vertebrala si va ramane cu dureri atroce, pe care incearca sa le calmeze luand medicamente fara prescriptie. autand sa scape de suferinta fizica, el ajunge sa se drogheze si astfel intra in legatura chiar cu reteaua de traficanti pe care fusese insarcinat sa o anihileze. O retea implicata in uciderea unei familii de imigranti senegalezi, care indraznise sa-i incalce „teritoriul” – o bila pentru rapperul Xzbitit, in rolul liderului bandei de mafioti locali.
Herzog, un regizor de geniu
Multi au incercat sa compare filmul lui Herzog cu creatia omonima, realizata in 1992 de Abel Ferrara. O comparatie intrucatva fortata, caci spre deosebire de personajul lui Ferrara, ce reprezinta un portret in tuse groase al autodistrugerii, cel al lui Herzog ofera o imagine total diferita, in care se imbina umorul absurd si o perspectiva aproape optimista, in ciuda promiscuitatii si mizeriei morale in care se cufunda personajul principal. Mergand cu dificultate, adus de spate si cu chipul deformat de grimasele durerii, Cage aduce cu un alt personaj al controversatului regizor – Nosferatu.
Practic, desi beneficiaza de parteneri valorosi, precum Val Kilmer si Eva Mendes (excelenta in rolul prostituatei care-i furnizeaza droguri locotenentului McDonagh), Cage reuseste efectiv sa „confiste” filmul, facand un rol de zile mari, poate chiar mai bun decat reusitele din „Intre viata si moarte” si „8 mm”. Un alt atu al filmului este modul in care Herzog a stiut sa prezinte New Orleans dupa dezastrul abatut asupra sa. Secventele par desprinse dintr-un documentar si orasul devine el insusi un personaj. Remarcabile sunt, de asemenea, secventele „onirice”, in care McDonagh vede, sub influenta halucinogenelor, iguane si sufletele unor oameni morti, inlantuite intr-un dans macabru.
Un nou Oscar pentru Nicolas Cage?
De departe, „Bad Lieutenant” este cel mai bun thriller politist al anului si criticii nu gresesc sugerand ca va deveni cu siguranta un „cult movie”, mai ales pentru generatia tanara. Exista o multime de scene memorabile, in care Herzog isi dovedeste geniul, scene ce traverseaza granita dintre stranietate si nebunie. Cei ce cunosc opera regizorului german vor avea ocazia sa regaseasca, in acest film, idei expuse anterior, in pelicule precum „Nosferatu” sau socantul „Woyzeck”. Faptul ca el a ales, drept fundal al actiunii, un oras devastat de furia naturii, nu e deloc intamplator.
Herzog vrea sa demonstreze ca eroismul si lasitatea, ca si virtutea si viciul, pot coexista in sufletul aceluiasi om. Iar modul in care Nicolas Cage – departe alegerea perfecta pentru aceasta partitura – stie sa exprime dualitatea Rau-Bine, stradania zadarnica de a lupta cu propriile tare, este absolut remarcabil. Si n-ar fi exclus ca gratie maleabilitatii cu care a stiut sa intre in pielea personajului, sa-l vedem pe nepotul lui Francis Ford Coppola laureat cu un nou Oscar, dupa cel obtinut pentru Leaving Las Vegas…
GABRIEL TUDOR
Comentarii