In colectia Seria de autor Mario Vargas Llosa, la editura Humanitas Fiction a aparut in acest an romanul unuia dintre cei mai importanti prozatori contemporani, intamplator si romancierul meu preferat, Aventurile fetei dezmatate, intr-o noua traducere semnata de Marin Malaicu-Hondrari.
Despre Mario Vargas Llosa, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in 2010 am mai scris in acesta pagina, de fiecare data cand Humanitas Fiction tiparea sau retiparea cate un volum din opera lui Llosa. De data aceasta m-am oprit la aceasta noua aparitie editoriala, mai putin cunoscuta cititorului roman.
Actiunea romanului se petrece in vara anului 1950 „cand Ricardo Somocurcio trece de la pantaloni scurti la pantaloni lungi”.
Pentru ca este vorba despre Llosa, iata o mostra de stil din debutul romanului: „Vara aceea a fost fabuloasa. A venit Pérez Prado cu formatia lui de doisprezece profesori, ca sa insufleteasca dansurile din timpul carnavalului la Club Terrazas Miraflores si la Lawn Tenis de Lima, in Plaza de Acho s-a organizat un campionat national de mambo care a fost un adevarat succes, in ciuda amenintarilor cardinalului Juan Gualberto Guevara, arhiepiscopul Limei, de a excomunica toate perechile participante, iar cartierul meu din Miraflores, Barrio Alegre, cu strazile Diego Ferré, Juan Fanning si Columb, s-a intrecut la miuta, ciclism, atletism si inot cu cartierul in care se afla strada San Martín si am castigat noi, fireste.
In vara aceea din 1950 s-au petrecut lucruri nemaipomenite. Schiopul Lañas, pentru prima data, s-a dat si el la o fata – roscata Seminauel –, iar ea, spre surpriza intregului district Miraflores, a fost de acord. De atunci, Schiopul a uitat de schiopatat si batea strazile mandru nevoie mare, de parca ar fi fost Charles Atlas. Tico Tirante s-a despartit de Ilse si s-a cuplat cu Laurita, Víctor Ojeda s-a cuplat cu Ilse si s-a despartit de Inge, Juan Barreto s-a cuplat cu Inge si s-a despartit de Ilse. Valmasagul sentimental din cartier a fost atat de mare, incat umblam nauci, iubirile apareau si dispareau, iar la plecarea de la petrecerile de sambata noaptea, nu toate perechile erau aceleasi ca la venire. „Ce dezmat!” se scandaliza matusa mea Alberta, cu care locuiam de cand murisera parintii mei.
Valurile de la plaja Miraflores se spargeau de doua ori, mai intai departe, la vreo doua sute de metri de plaja, si cei mai curajosi dintre noi inotam pana acolo, ca sa dam piept cu ele si sa ne lasam purtati vreo suta de metri, pana acolo unde valurile se stingeau din nou, dar numai pentru a reinvia in semete pravaliri, care ne luau pe sus iarasi si ne tarau pana la pietricelele de pe plaja.
Vara aceea extraordinara, cand la petrecerile din Miraflores toata lumea a renuntat sa mai danseze vals, corridos, blues, bolero si huarachas, pentru ca a aparut mambo ca un uragan. Mambo, un cutremur care le-a facut sa topaie, sa salte, sa se scalambaie pe toate perechile de copilandri, adolescenti si adulti la petrecerile din cartier. Si probabil ca la fel se intampla si in afara cartierului, la mama naibii, in Lince, Breña, Chorillos, sau in cartierele si mai exotice din La Victoria, din centrul Limei, Rímac si Porvenir, unde noi, cei din Miraflores, nu calcaseram vreodata si nici nu credeam ca o vom face candva”. (Continuare in numarul viitor)
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii