Claude Miller si micuta Lili

          Regizorul francez Claude Miller (n. Paris, 20 februarie 1942) se afla la cel de-al 13-lea lung metraj din cariera sa, intitulat La petite Lili (Mica Lili).

          Regizorul francez Claude Miller (n. Paris, 20 februarie 1942) se afla la cel de-al 13-lea lung metraj din cariera sa, intitulat La petite Lili (Mica Lili). Pentru aceasta creatie, cineastul a simtit nevoia, ca multi alti regizori, de altfel, sa aduca un omagiu cinemaului, sa vorbeasca despre meseria lui, sa descrie ceea ce stia el cel mai bine, adica sa spuna o poveste cu mijloacele celei de-a 7-a arte. Si apeleaza la deja bine-cunoscutul truc al filmului în film. Avându-l drept model pe Francois Truffaut, în preajma caruia a lucrat multa vreme, Claude Miller s-a dovedit a fi de-a lungul carierei sale un fin analist psihologic care se concentreaza cu predilectie asupra a doua teme: universul adolescentei si sexualitatea. Totodata Miller si-a confirmat talentul de descoperitor de… tinere talente, cum ar fi Charlotte Gainsbourg sau Romane Bohringer. Acum, în Mica Lili, se poate spune ca o lanseaza pe orbita succesului pe Ludivine Sagnier, actrita care s-a aflat la festivalul de la Cannes de anul acesta pe afisul filmului Swimming Pool. Dar Ludivine Sagnier nu detine rolul nr.1 în filmul lui Miller, pentru ca regizorul a tinut ca mai multi actori sa aiba roluri de aceeasi importanta, eludând diferentierea între principal si secundar. Asa ca Ludivine Sagnier, Robinson Stevenin, Nicole Garcia, Bernard Giraudeau, Jean-Pierre Marielle si Julie Depardieu (fiica lui Gerard Depardieu!) se afla în pozitii egale. Iar povestea?
          
          Viata, cu dus-întors
          
          E vara, Mado (Nicole Garcia, actrita celebra în Franta) îsi petrece vacanta pe proprietatea ei din Bretagnia, într-o casa mare, înconjurata de un parc cu arbori uitati de timp, cu teren de tenis, un câine care latra într-una si animale în imediata vecinatate… Un loc tihnit, superb, numai bun de vacanta. Mado îi are în companie, pentru concediu, pe fratele sau, Simon (Jean-Pierre Marielle), septuagenar plin de umor sarcastic care îsi petrece mai tot timpul dormind, pe fiul sau Julien (Robinson Stevenin) care vrea sa devina cineast si pe Brice (Bernard Giraudeau), actualul ei iubit, realizator al ultimelor ei filme.
          Julien, artist tânar „cu idei”, are o relatie contradictorie cu mama sa si cu Brice, regizor cu nume, dar pe care el îl considera „un functionar al cinemaului care joaca golf cu ministrul culturii”. Din punct de vedere profesional, Bruce e de fapt pentru el tot ceea ce poate sa urasca mai mult, îi detesta filmele. Mado nu suporta prea bine aceste aprecieri ale fiului sau, asa ca pe Julien îl numeste la rândul ei „un Bergman de provincie” sau chiar „un cretin pretentios”. În ceea ce-l priveste pe Julien, putin îi pasa de toate aceste aprecieri, el stie bine ce vrea. În viata personala, o ignora pe fata paznicului, Jeanne-Marie (Julie Depardieu) care se îndragosteste de el, însa la rândul lui e topit dupa mica Lili (Ludivine Sagnier), o fata a locului care, si ea, nutreste speranta ca într-o buna zi va deveni actrita asa ca accepta sa fie personajul principal al unui scurt metraj „foarte experimental” pe care Julien îl filmeaza pe video. Când autorul proiecteaza filmul în prezenta întregii familii, la care se adauga paznicii si medicul din localitate, totul ia o turnura neasteptata si destul de neplacuta pentru Julien pentru ca tocmai mama lui e prima care îsi manifesta lipsa de întelegere si de rabdare. În plus, chiar în timpul proiectiei filmului, Julien observa ca iubitul mamei ei este vadit interesat de… starleta Lili. Sedusa de ceea ce regizorul a confirmat ca ar putea sa-i ofere pentru a-si construi o cariera proprie, tânara speranta îl lasa pe cineastul care abia îsi cauta drum în cea de-a saptea arta si pleaca cu Brice. Peste cinci ani, toti se reîntâlnesc, dar e evident ca personajele au evoluat…
          
          Pescarusul secolului XXI
          
          Pentru scenariul actualului sau film Miller s-a inspirat din „Pescarusul” lui Cehov: spatiul în care se desfasoara actiunea este o veche resedinta bretona, actrita care îmbatrâneste, regizorul plin de sine, starleta ambitioasa, tânarul cineast idealist… „Personajele lui Cehov sunt contemporane si universale iar sentimentele sunt aceleasi”, declara Miller, care s-a axat pe confruntarea dintre pasiuni si sentimente. Îl modernizeaza însa pe Cehov, transpune teatrul sec. 19 în filmul sec.21, ba chiar îsi permite sa schimbe ultimul act, caruia îi da un alt sens. „Am vrut sa arat ca artistii pot transforma nefericirea în munca, acesta este adesea privilegiul lor”, a mai spus regizorul care a recunoscut totodata ca s-a vazut în egala masura atât în personajul lui Julien, cât si în cel al lui Bruce. Mica Lili se înscrie în traditia clasica a cineastului francez, dar cu accente comerciale, pe care Miller le-a adoptat în unele din creatiile sale, cum ar fi: Arest preventiv (1981) sau Mica hoata (1988). Pâna la urma, Mica Lili nu este doar un omagiu adus meseriei de artist – regizor sau actor – meserie care exista doar în raport cu cei care te privesc, ci si descrierea pasiunilor omenesti si a dificultatii de a gasi echilibrul în viata.
          
          Calatorie placuta spre Oscar
          
          Bon voyage, filmul francezului Jean-Paul Rappenau, avându-i în rolurile principale pe Gerard Depardieu si Isabelle Adjani, se bucura de pe acum pentru sansa ce i-a fost acordata: a fost ales sa reprezinte Franta la Premiile Oscar din 2004. Pelicula este o cronica romanesca palpitanta, presarata cu situatii si replici pline de umor, a unui microcosmos format din politicieni, mari si mici-burghezi, demi-mondene, lichele transformate uneori în eroi, toti adunati laolalta, la Bordeaux, într-o luna de iunie a anilor 40. Mare admirator al comediilor semnate de Lubitsch, Capra, Cukor sau Hawks, Jean-Paul Rappenau (totodata regizorul filmului Cyrano de Bergerac) a tinut cu tot dinadinsul sa aiba în creatia sa o „trupa de soc”, în sensul valorii, în masura sa interpreteze magistral intriga scrisa chiar de el, în colaborare cu Patrick Modiano. Pe lânga cei doi protagonisti de renume international, i-a adus în scena pe Virginie Ledoyen, Yvan Attal, Peter Coyotte si Grégori Derangčre. În ciuda acestui casting prestigios si a bugetului de care productia a beneficiat (27,7 milioane de euro), la data când a fost lansat (aprilie a.c.) si în lunile urmatoare Bon voyage n-a atras în salile de cinema franceze decât 800.000 de spectatori.
          Cea de-a 76-a editie a premiilor Oscar se va desfasura la anu în februarie, nu în martie ca de obicei, iar nominalizarile vor fi anuntate de Academia americana de film pe 27 ianuarie. Pâna la 15 octombrie a.c. toate tarile îsi vor desemna candidatul. Franta a obtinut ultimul Oscar pentru cel mai bun film strain în urma cu 10 ani, când a participat cu Indochina, o alta cronica romanesca, derulata pe fond istoric, în regia lui Régis Wargnier.
          
          Familia Depardieu îsi spala rufele în public
          
          Într-un recent interviu acordat publicatiei „Le parisien”, Guillaume Depardieu a declarat ca tatal sau este un mincinos patologic, obsedat de bani si de statutul de vedeta. Si ca tacâmul sa fie complet, a mai adaugat ca tatal sau este singura persoana pe care o cunoaste care minte chiar si când merge la psihanalist. Potrivit tânarului Guillaume, singurul punct comun între el si tatal lui consta în… demonii care-i bântuie. „Cu prilejul promovarii filmului sau, Tais-toi, tatal meu a gasit de cuviinta sa vorbeasca despre familia lui, adica despre mama, despre sora mea si despre mine. Tot ce a spus pe „Canal+”, de exemplu, au fost numai minciuni. Este un adevarat poet, are o fire foarte dificila, e incorigibil… În prezent, încerc un soi de compasiune când ma gândesc la el. Daca nu-si va cere scuze în mod public, e mai mult ca sigur ca vom rupe legatura pentru totodeauna”, a declarat Guillaume Depardieu.
          Ce l-a suparat atât de tare pe fiul lui Depardieu? Într-un articol aparut în „Paris Match” si în emisiunea „Conversatii secrete” a postului de televiziune francez Canal+, Gerard Depardieu spusese ca el nu mai vorbea de mult cu fiul sau, ca între ei nu mai exista o relatie normala, ca între tata si fiu. E putin probabil ca schimbul de replici pe calea mass-mediei dintre cei doi Depardieu sa se încheie aici pentru ca „batrânul” Gerard refuza sa devina „lada de gunoi” a fiului sau.
          În ceea ce-l priveste pe tânarul Depardieu, acesta a debutat în lumea filmului alaturi de tatal sau, în Toate diminetile din lume. Numele sau a aparut des în publicatiile de scandal pentru ca subiectele furnizate de Guillaume au fost nici putine, nici oarecare. Recent s-a încheiat procesul derulat împotriva sa pentru ca într-o altercatie cu un admirator a tras un foc de arma, raspândind în jur panica si groaza. Tribunalul corectional din Lisieux (Calvados) l-a condamnat la 9 luni închisoare cu suspendare, 18 luni de libertate conditionata, obligatia de a urma un tratament de dezalcoolizare si de a plati o amenda de 5.000 de euro. Anul acesta, în urma unui accident rutier care i-a provocat fracturi la genunchiul drept, a fost nevoit sa suporte mai multe interventii chirurgicale care s-au soldat în cele din urma cu esec; infestat si cu stafilococ auriu, verdictul a fost crunt: medicii au fost nevoiti sa-i amputeze piciorul. Adevarul este ca atât tatal, cât si fiul împartasesc pasiunea nebuna a motocicletelor de mare putere, au mania vitezei si savureaza deopotriva gustul riscului. Amândoi au trecut prin experienta accidentelor repetate, dar, din nefericire pentru Guillaume, teribilismul lui s-a soldat cu un cosmar.