Amânam urmarea articolului despre Muzeul Erawan, pentru a nota ca incepând din 17 ianuarie, in Sala „Theodor Pallady” a Bibliotecii Academiei Române este deschisa expozitia „Dimitrie Cantemir – 350 de ani de la nastere”, un eveniment cultural de exceptie organizat in colaborare cu Muzeul National al Literaturii Române.
La vernisajul expozitiei au vorbit, printre altii, acad. Razvan Theodorescu, vicepresedinte al Academiei Române, prof. dr. Ioan Cristescu, directorul Muzeului Literaturii Române din Bucuresti si Constantin Barbu, membru al Academiei Europene de Stiinte, Arte si Litere din Paris, coordonator al editiei facsimilate „Dimitrie Cantemir.
Spuneam ca evenimentul este unul de exceptie, in primul rând, datorita celui omagiat. Dimitrie Cantemir, pentru multi dintre contemporanii nostri aproape uitat, a fost unul dintre cei mai insemnati carturari ai Europei vremii sale. Si, fara nici o indoiala, cel mai mare carturar român in acelasi timp.
Dimitrie Cantemir s-a nascut pe 26 octombrie 1673, in satul Silisteni, intr-o familie de razesi saraci, dar va fi educat la Constantinopol, unde isi formeaza o vasta cultura recunoscuta apoi in toata Europa. A fost, pentru scurt timp, domnitor al Moldovei in doua rânduri, o luna in 1694 si apoi intre 1710 si 1711. In luna iulie a anului 1711, Petru cel Mare i-a facut o vizita domnitorului Dimitrie Cantemir, la Iasi. Cronicarul Ion Neculce, martor ocular, scria: „caimacamii, impreuna cu alti boieri si oraseni mai batrini de cinste si mitropolitul cu tot clirosul, i-au iesit cu totii inainte, afara din Iasi, si frumos timpinindu-i, l-au primit cu toata inima… Petru cel Mare, pornind pe jos, a vizitat orasul, plimbându-se pe ulitele Iasului, intovarasit numai de trei ofiteri. Cu acest prilej, tarul a vizitat manastirile Trei Ierarhi, Golia si Sf. Nicolae Domnesc, admirând si laudând frumusetea lor”.
Dupa infrângerea in batalia de la Stanilesti (1711), Dimitrie Cantemir paraseste tronul Moldovei si se refugiaza definitiv in Rusia, unde „se integreaza mediului cultural si politic de la curtea Tarului Petru I cel Mare, fiind unul dintre prietenii si sfatuitorii acestuia”.
Petru cel Mare l-a investit pe Dimitrie Cantemir cu titlul de „Principe Serenissim al Rusiei” si i-a acordat un domeniu feudal, satul Dmitrievka, care va fi redenumit Dmitrovsk sub tarina Ecaterina a II-a. A contribuit la cartografierea Rusiei, colectia sa de harti a zonei Marii Caspice (Baku de azi), scrise in latina, se afla in Arhiva Cabinetului lui Petru cel Mare de la Petersburg. A facut prima tipografie mobila cu caractere persane din Rusia (existenta astazi la Oxford).
Opera lui de debut poarta numele „Divanul sau Gâlceava inteleptului cu lumea sau Giudetul sufletului cu trupul”, scrisa in limbile româna si greaca, tipari-ta la Iasi in 1698, considerata ca fiind „prima lucrare româneasca originala de gândire religioasa”.
Istoria Ieroglifica a fost scrisa la Constantinopol in limba româna in 1705, fiind considerata prima incercare de roman politico-social, alegoric si autobiografic. Cantemir satirizeaza lupta pentru domnie dintre partidele boieresti din tarile române. Un roman unic, neegalat pâna azi, „o contributie pretioasa limbii noastre literare, prin infuzia unei bogate paremiologii (studiul proverbelor), in parte de origine sacra, dar mai ales in sensul cel mai larg populara, cu binevenite aluviuni orientale la matca noastra autohtona”, dupa cum scria Serban Cioculescu.
In 1714, Dimitrie Cantemir devine membru in Societas Scientiarrum Brandenburgica, ulterior cunoscuta sub numele de Academia din Berlin. Dupa primirea in Academie, Cantemir a scris Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei) si Istoria moldo-valaha, ambele in limba latina. (Continuare in numarul viitor)
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii