Aparitia celei de-a saptea arte, la finele secolului XIX a reprezentat, pe langa lansarea unor creatii originale absolut fascinante, si posibilitatea ecranizarii creatiilor marilor scriitori din antichitate, evul mediu si epoca moderna. Desigur, majoritatea acestor ecranizari nu se ridica la nivelul operei scrise, fapt observat nu doar de criticii de film dar si de cinefili. Si totusi, exista cazuri in care regizorii au realizat creatii remarcabile, pornind de la romane celebre, precum Razboi si pace sau Lolita. Din aceasta categorie face parte, se pare, si o pelicula realizata anul trecut – „Dragoste in vremea holerei”, prima ecranizare hollywoodiana a cartii omonime a lui Gabriel Garcia Marquez.
Marquez, incantat de ecranizare
Stiuta fiind reticenta lui Marquez, titanul literaturii sud-americane, fata de transformarea cartilor sale in filme destinate marelui public, a parut un adevarat miracol ca un producator american sa reuseasca acest lucru. Si totusi, eforturile depuse de-a lungul a trei ani de catre producatorul Scott Steindorff au dat, in final, roade, acesta sustinand, mai in gluma, mai in serios, ca este incarnarea lui Florentino Ariza, unul dintre personajele cartii, cunoscut pentru incapatanarea sa, si nu se va da batut pana nu-si va obtine drepturile.
Drepturile de asigurare, desigur, pe care Marquez, care nu mai colaborase pana atunci decat cu regizori sud-americani si italieni, le-a asigurat pentru prima data unui studiou hollywoodian. Intr-un interviu acordat revistei columbiene Semana, producatorul Scott Steindorff spunea ca i-a prezentat lui Marquez o versiune nefinisata a filmului, cu ocazia unei vizionari desfasurate in Mexic, iar la sfarsit, faimosul romancier s-a ridicat si a exclamat: „Bravo!”, cu un zambet intiparit pe chip.
Actiunea romanului se petrece intr-un oras al carui nume nu apare niciodata, dar care, precizeaza scriitorul, este situat pe malul Atlanticului, in apropiere de raul Magdalena, in Columbia. Pornind de la aceste detalii, multi critici au pretins ca orasul ar fi de fapt Cartagena, asezarea unde Marquez a copilarit. Spre a pastra nota de originalitate, regizorul britanic Mike Newell (cel care l-a lansat pe Hugh Grant, in Patru nunti si o inmormantare si s-a aflat la pupitrul unui film din seria Harry Potter) a filmat exterioarele in acest cadru, unele secvente infatisand chiar raul Magdalena si muntii Sierra Nevada de Santa Marta, din apropiere.
Iubirea ca o boala
Unii critici au vazut in acest film, si implicit in romanul ce l-a inspirat, o poveste duioasa si profunda despre puterea adevaratei iubiri. Cele trei personaje – Fermina Daza (careia ii da viata frumoasa actrita Giovanna Mezzogiorno), sotul ei, doctorul Juvenal Urbino (jucat de Benjamin Bratt) si „iubitul imposibil”, Florentino Ariza (interpretat de cel mai la moda actor spaniol Javier Bardem, recent laureat al Oscarului) – se vad prinse intr-un triunghi amoros ce se intinde, in timp, pe durata a jumatate de veac (1880- 1930). Titlul neobisnuit al cartii/filmului poate fi interpretat in multe feluri.
Unii echivaleaza „vremea holerei” cu perioada iubirii romantice, sugerand astfel ca dragostea, in aceasta opera, este o boala infectioasa ce cuprinde intregul trup. Dar poate fi vorba, in egala masura, de „maladia iresponsabilitatii sociale”, cele doua personaje masculine rivale, Florentino Ariza si Juvenal Urbino fiind indiferenti la realitatile societatii si dand dovada de un egoism care-i raneste atat pe ei cat si pe cei din jur. In fine, o alta explicatie ar putea fi data de gestul din final, cand Florentino si Fermina ii cer capitanului de pe vasul unde urmeaza sa-si petreaca o tardiva luna de miere, sa arboreze steagul galben-negru, ca semn ca la bord sunt bolnavi de holera, pentru a nu fi tulburati de nimeni…
Perpetua lupta dintre vechi si nou
Cartea insumeaza o serie de episoade disparate, a caror ordine cronologica nu este respectata, din viata ceor trei eroi. Ea incepe cu moartea lui Urbino si incercarea lui Florentino Ariza de a se apropia de vaduva acestuia, pe care o iubeste cu aceeasi patima ca in urma cu 50 de ani, cand s-a indragostit de ea. Ariza jura sa pastreze nestinsa dragostea fata de Fermina, ceea ce nu-l impiedica insa sa aiba nu mai putin de 622 de iubiri pasagere.
Desi il respinge, initial, vaduva Fermina va reinnoda corespondenta cu Ariza, inceputa in copilarie si curand, legatura dintre ei va deveni mai solida ca niciodata. In final, cei doi aleg sa paraseasca orasul, temandu-se de scandalul pe care dragostea lor la varsta a treia l-ar putea declansa. Ei vor pleca, la bordul unui vapor, exilati pentru totdeauna, dar uniti, de asemenea, pe vecie… Regizorul filmului a reusit sa surprinda toate subtilitatile scrisului lui Marques, transpunandu-le cu talent pe ecran si beneficiind, desigur, si de aportul esential al actorilor.
El a cautat sa reflecte cat mai natural, in duelul dintre Ariza si Urbino, conflictul iminent dintre vechi si nou. Ariza este omul romantic, cu fire de poet, un visator neadaptat epocii de transformari pe care o traverseaza, in vreme ce doctorul Urbino este tipul barbatului energic, pasionat de stiinta si adept al modernizarii cu orice pret. Trecerea timpului isi va pune amprenta asupra amandurora si in final, doar hazardul face ca romantismul sa triumfe si dragostea de jumatate de veac a lui Ariza sa-si gaseasca implinirea.
Interesant e faptul ca, incantat de film, Marquez insusi a luat legatura, din proprie initiativa, cu cantareata columbiana Shakira, pentru a-i cere sa colaboreze la coloana sonora. O colaborare rodnica, de vreme ce una dintre melodii, „Despedida”, a fost nominalizata la categoria „Cel mai bun cantec original” la editia cu numarul 65 a Globurilor de Aur.
GABRIEL TUDOR
Comentarii