Fie ca ne numaram printre cei morti dupa filmele care folosesc din plin efectele speciale, fie ca nu, realitatea e una singura: cinematograful se va hrani mult timp si din ce în ce mai bine cu noua tehnica de creat iluzii, oferita de magicieni ai computerelor.
HARRISON FORD, dincolo de aparente
Nu degeaba Harrison Ford este unul dintre cei mai bine platiti actori de la Hollywood: farmecul si talentul sau reusesc sa salveze de la moarte nu doar omenirea (cum se întâmpla în numeroasele filme de actiune în care joaca), ci si un film care, în ciuda numelor sonore care si-au dat mâna la realizarea lui, se bazeaza pe un scenariu lipsit de cine stie ce inspiratie, care abunda de clisee.
Fie ca ne numaram printre cei morti dupa filmele care folosesc din plin efectele speciale, fie ca nu, realitatea e una singura: cinematograful se va hrani mult timp si din ce în ce mai bine cu noua tehnica de creat iluzii, oferita de magicieni ai computerelor.
HARRISON FORD, dincolo de aparente
Nu degeaba Harrison Ford este unul dintre cei mai bine platiti actori de la Hollywood: farmecul si talentul sau reusesc sa salveze de la moarte nu doar omenirea (cum se întâmpla în numeroasele filme de actiune în care joaca), ci si un film care, în ciuda numelor sonore care si-au dat mâna la realizarea lui, se bazeaza pe un scenariu lipsit de cine stie ce inspiratie, care abunda de clisee. E vorba de thrillerul „Dincolo de aparente”, în regia lui Robert Zemeckis, cunoscut pentru celebrul „Forrest Gump”, filmul încununat cu 6 Oscaruri si care a adus producatorilor 673 milioane de dolari. Zemeckis l-a avut alaturi pe Rob Legato, un maestru al efectelor speciale (distins cu un Oscar pentru efectele speciale din „Titanic”), care, beneficiind de o tehnologie ultra-performanta, a pus în practica ideile „horror” ale regizorului. Din acest punct de vedere, totul este ireprosabil, atmosfera este terifianta, o fantoma bântuie casa unui cuplu de oameni maturi (Harrison Ford – Michelle Pfeiffer), ruinându-le linistea si fericirea.
Fantoma cea iubita
Victima numarul unu, adica cea mai hartuita de sinistra aparitie, este stapâna casei, Claire Spencer, alias Michelle Pfeiffer. Aceasta constata cum computerul porneste singur, usa de la intrare se deschide fara sa o atinga nimeni, chipul unei femei se reflecta în apa din baie, diferite mesaje bizare se înscriu în gheata etc., etc. Încercând sa se pastreze pe coordonata rationala, Claire presupune ca spiritul care nu-i da deloc pace este cel al unei vecine asasinate. Pista falsa! Va avea pâna la urma prilejul sa descopere, împreuna cu spectatorul, ca, dincolo de aparente, e vorba de o amanta a sotului ei. Socul este cu atât mai… cutremurator pentru inocenta sotie.
La concurenta cu Hitchcock
Când a pornit la realizarea filmului, Robert Zemeckis a anuntat ca modelul pe care si l-a propus este Hitchcock, ca aceasta creatie cinematografica se vrea un „Shining” al anilor 2000. Prin urmare, le-a cerut tuturor colaboratorilor sai sa-si imagineze cum ar fi facut Alfred Hitchcock „Dincolo de aparente”. Zemeckis stia ca, la realizarea acestei pelicule, se poate bizui pe experienta proprie în regizarea câtorva episoade din serialul „Povestiri din casa mortii”, ba chiar si din filmele din seria „Înapoi în viitor”. Necazul a fost ca, dupa declaratiile regizorului, criticii s-au asteptat ca „Dincolo de aparente” sa aiba ceva din genialitatea inegalabilului Hitchcock. Or, asta nu s-a întâmplat. Publicul american este însa mai generos în aprecieri. Spectatorii de peste Ocean s-au declarat profund emotionati de aparitia fantomei, au simtit o data cu Michelle Pfeiffer cum li se face pielea de gaina de frica si au dat navala în salile de cinema pentru a vedea si revedea ce se petrece… dincolo de aparente. Iar producatorii se pot declara multumiti de vreme ce doar în America filmul le-a adus pâna în prezent încasari de peste 150 milioane de dolari, în timp ce bugetul de care au dispus a fost doar de 100 de milioane.
Mitul omului invizibil
Regizorul Paul Verhoeven este mereu surprinzator: cu ultima sa creatie „Invizibil si periculos”, el continua sa faca filme cu succes garantat. Asa s-a întâmplat si cu „Robocop”, „Total Recall”, „Basic Instinct”, „Starship Troopers”. De data aceasta, regizorul si-a luat de partea sa doi aliati puternici, în primul rând fascinantul mit al omului invizibil – cine nu si-a dorit macar o data în viata sa fie invizibil? -, iar în al doilea rând s-a folosit din plin de miracolul pe care îl pot oferi efectele speciale folosite din abundenta.
Nonconformist, plin de idei, Verhoeven nu a adus insa pe marele ecran varianta clasica a omului invizibil, cunoscut publicului din serialul de televiziune. Eroul lui se metamorfozeaza nu doar în sensul ca devine imaterial, invizibil, ci si pentru ca dintr-un om bun se transforma într-un adevarat demon ucigas.
Povestea începe cu un tânar si cumsecade om de stiinta, Sebastian Caine (interpretat de Kevin Bacon), care conduce un proiect ultrasecret al guvernului american privind cercetarile asupra mecanismului molecular al invizibilitatii. Cu alte cuvinte, el trebuie sa inventeze o substanta, un ser, cu ajutorul careia o fiinta poate deveni invizibila, dar poate si reveni la forma initiala, materiala. Caine pune la punct substanta respectiva si, ca într-un joc amuzant, îl experimenteaza pe animale, facându-le sa dispara si sa reapara. Formula magica trebuie însa experimentata si pe om si Caine e dispus ca el sa devina primul cobai uman. Îsi convinge echipa (Elisabeth Shue, Josh Brolin, Kim Dickens si Greg Grunberg) sa-i administreze produsul. Se întâmpla însa un fapt neasteptat: prima faza a experimentului merge struna – începând cu pielea si pâna la ultimul oscior, în straturi succesive, corpul se dezintegreaza -, dar revenirea la forma initiala nu mai e posibila. Condamnat la invizibilitate, Caine se transforma într-o bestie care încearca sa se razbune pe lumea din care a plecat. Seamana cu Liam Neeson din „Darkman”. Filmul, care pâna în acest punct are ingredientele unui thriller fantastic, vireaza brusc spre horror. Amatorii acestui gen de spectacol au ce vedea: Kevin Bacon raspândeste teroarea si induce groaza. Spectaculoase sunt si… efectele cu adevarat speciale. Dezintegrarea trupului uman, trecerea spre starea de invizibilitate este prezentata treptat. În timp ce substanta patrunde în corpul savantului, pielea pare sa se lichefieze, sistemul muscular se dizolva, la vedere ramâne scheletul acoperit de trasee sangvine, iar în interiorul sau se pastreaza înca intacte organele vitale. Apoi dispar si acestea. În final, „se evapora” si scheletul, sub privirile stupefiate ale colaboratorilor fostului profesor Sebastian Caine. Se spune ca pentru realizarea acestor efecte vizuale cu mare impact asupra spectatorului, membrii echipei tehnice au participat la cursuri de medicina, au examinat trupuri, au facut fotografii si schite, au asistat la câteva sedinte de anatomie si disectie, având posibilitatea sa constate cum arata un trup uman când i se desprinde pielea si când e sectionat. Daca în reteta filmelor de succes pentru viitorul mileniu efectele speciale au deja statut de „sare si piper”, Verhoeven le-a folosit în „Invizibil si periculos” cu mare abilitate, vadit interesat sa satisfaca lacomia celor ce înfuleca acest gen de spectacol.
Filme pe care le-am revedea la nesfârsit
Exista unele filme pe care simti întotdeauna ca trebuie sa le urmaresti...
Comentarii