La editura Limes din Cluj-Napoca a aparut la sfârsitul anului trecut în colectia „Studii de literatura româna recenta” volumul I din lucrarea coordonata de Gheorghe Perian intitulata Teme si motive literare în proza scurta. În prefata care deschide aceasta colectie de eseuri semnate de o seama de critici si istorici literari, Gheorghe Perian, încercând sa faca lucrarea accesibila unui numar cât mai mare de cititori de literatura, explica: „Cititorul va gasi în cartea aceasta câteva secvente din repertoriul tematic al prozei scurte postbelice, cu precadere al prozei scurte postmoderniste, care beneficiaza înca de sansa actualitatii, nefiind pe deplin istoricizata. Demersul de-a face un inventar al temelor si motivelor literare cultivate de catre prozatorii contemporani vine sa acopere, fie si numai partial, o lipsa resimtita de mult timp de critica româneasca si de învatamântul filologic de toate gradele”.
Autorii studiilor sunt selectati în acest prim volum pentru a acoperi intentia coordonatorului: aceea de a cuprinde un numar de proze contemporane care ataca teme literare cât mai diverse. Astfel, eseul Adrianei Stan vorbeste despre conceptul de Generatie în literatura româna, exemplele narative alese încercând sa acopere trei generatii distincte si neasemanabile din literatura noastra, cum au fost interbelicul, realismul socialist si optzecismul. Iar exemplele narative alese sunt trei proze scurte: Generatii, de Lucia Demetrius (publicata în volumul Destine, 1939), Singuri de D.R. Popescu (în Fuga, 1958) si Vila Maria de George Cusnarencu (din volumul Tratat de aparare permanenta, 1983). „Cei 20 de ani care separa textele selectate corespund unor „vârste” bine individualizate din punct de vedere ideologic, cultural, poetic” mentioneaza autoarea eseului.
Calin Craciun, analizeaza în eseul Literatura si pedeapsa câteva proze apartinând literaturii Generatiei optzeciste „ivita din pozitionarea asumat subversiva fata de sistem, vorbind despre continua amenintare cu pedeapsa pentru cei obsedati de independenta spiritului”.
Prozele analizate, diferite la nivelul formulei estetice, sunt Mera Maria de Vasile Gogea, Probleme cu identitatea de Mircea Nedelciu si Hora Marionetelor de George Cusnarencu. În eseul Elizei Deac intitulat Melodrama – cadere si înaltare, autoarea îsi ilustreaza ideea centrala cu analizarea a trei povestiri: Zaraza (din volumul De ce iubim femeile de Mircea Cartarescu), Un tânar frumos ca Ramon Navorro de Eugen Barbu (din volumul Miresele, 1975) si Deus vult! de George Cusnarencu (din volumul Colonia penitenciara oranj, 2001).
Este discutat modul în care povestirile analizate „valorifica o categorie estetica a literaturii de consum – melodrama”. Cu mentiunea ca în cazul optzecistilor, acest gen literar „de consum” a capatat o substanta aparte în cadrul curentului postmodernist. Despre „neputinta de a scrie” a scriitorului obsedat de forma scrie Gheorghe Perian în eseul Crampa scriitorului, analizând proze de Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu si Alexandru Vlad, scriitori care au preluat o tema mai veche în cadrul unui curent postmodernist.
În fine, Laurentiu Malomfalean analizeaza în eseul sau intitulat Ruleta, foamea si trenul trei povestiri: Ruletistul, de Mircea Cartarescu (pe care eu am ascultat-o prin 1974, student fiind, citita de autor la Cenaclul Junimea al Facultatii de Limba si Literatura Româna condus de Ov. S. Crohmalniceanu), Un artist al foamei de Franz Kafka si Trenul de noapte al lui Ioan Grosan. Ideea eseului se concentreaza în jurul modului în care autorii analizati trec de la „jocul de-a moartea la jocul cu moartea”, modul în care o tema majora este tratata ludic. Asadar, acest prim volum de eseuri coordonate de Gheorghe Perian, extrem de interesant, nu face decât sa ne provoace o asteptare întemeiata.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii