Despre scriitorul Thomas Harris nu auzise mai nimeni, pana in urma cu cativa ani, cand romanele sale au inceput sa fie ecranizate. Si, dintr-o data, Harris a devenit faimos, nu atat pentru talentul sau literar, ci mai degraba prin talentul actoricesc cu care Sir Anthony Hopkins a dat viata personajului Hannibal Lecter, terifiantul doctor-canibal ce apare in cartile autorului american. Unul dupa altul, filmele in care Hannibal ii farmeca pe cinefili, exercitand asupra lor o misterioasa fascinatie a Raului, s-au succedat, aducand profituri uriase si determinandu-l pe Harris sa-si contureze mai bine personajul. Ultima pelicula din aceasta serie, Hannibal Rising (care va fi prezenta si pe marile ecrane de la noi, incepand din acest week-end, cu titlul „Hannibal: In spatele mastii”), incearca sa ofere o justificare a transformarii pedantului doctor Lecter intr-un monstru cu chip uman.
Asasinul simpatic
Daca in primele episoade ale seriei „Hannibal” personajul central era un criminal fioros, care-si ucidea victimele, vinovate sau nevinovate, cu un sange rece de neimaginat, dedandu-se la cele mai cumplite atrocitati fata de ele, recenta creatie, bazata tot pe scenariul lui Thomas Harris, cauta sa explice motivul pentru care doctorul si-a pierdut insusirile umane.
O tentativa care, in opinia criticilor de film, anuleaza tocmai caracteristica definitorie a lui Lecter, asa cum apare el in primele filme, de om ce-si aroga puteri nelimitate, in a pedepsi sau a ierta dupa bunul plac pe cei din jurul sau; dar o tentativa care cu siguranta va fi pe placul spectatorului de rand, a carui simpatie ascunsa fata de diabolicul personaj va iesi la iveala si se va manifesta fara oprelisti, atunci cand va sti ca Lecter nu este un agresor, ci de fapt o victima. Cu alte cuvinte, crimele odioase comise de el nu sunt deloc gratuite, asa cum lasau sa se inteleaga primele episoade din serie, ci au un scop bine definit: razbunarea.
Un Dracula de… Lituania
In acest film, Harris ne intoarce in film, prezentandu-ne un Hannibal Lecter copil, apoi adolescent si tanar, traumatizat de experienta razboiului. Rasturnarea de situatie este totala si adesea scriitorul cade, din aceasta cauza, in capcana abramburelii, iscand situatii contradictorii. Astfel, in vreme ce actorii care dadusera viata lui Lecter in primele filme (Vinatorul de oameni, Dragonul Rosu, Tacerea mieilor si Hannibal), si anume Brian Cox si Sir Anthony Hopkins, au un impecabil accent englezesc, tanarul Lecter este, aflam din Hannibal Rising, un conte lituanian, originar dintr-o veche familie aristocratica din aceasta tara baltica.
Trimiterile la un alt individ insetat de sange, contele Dracula, sunt evidente, dovada ca lugubrul personaj al lui Bram Stoker constituie deja un arhetip literar, cel putin in lumea anglo-saxona. De asemenea, multe dintre ideile filosofice exprimate cu un calm sadic prin vocea inconfundabila a lui Anthony Hopkins, in vreme ce, de pilda, se delecteaza cu ficatul uneia dintre victimele sale, asezonat cu o sticla de Chianti, sunt pur si simplu sterse cu buretele in noua productie. Din simplul motiv ca autorul si-a propus sa „spele” imaginea rau famata a lui Lecter, oferindu-i circumstante atenuante si transformandu-l intr-un vanator de nazisti. Carcotasii ar spune ca mai lipsea ca statul Israel sa-l numeasca pe terifiantul doctor „drept intre popoare” si tacamul ar fi fost complet…
Urmarit de spaimele trecutului
Dar sa ne indreptam atentia catre actiunea filmului, care debuteaza in castelul familiei Lecter, din Lituania, la inceputul invaziei hitleriste asupra Rusiei. Apropierea trupelor germane ii face pe parintii micului Hannibal sa se refugieze la cabana lor de vanatoare, din padure. Castelul cade prada trupelor SS, carora li se alatura si o banda de localnici, pusa pe rele.
In duelul dintre Armata Rosie si germani, parintii lui Hannibal sunt ucisi. Micutul isi va vedea sora omorata cu cruzime de catre membrii bandei si va fi obligat chiar sa manance din trupul ei neinsufletit, pentru a nu muri de foame, in conditiile naprasnicei ierni rusesti. Peste opt ani, de acum adolescentul Hannibal (jucat destul de convingator, dar departe de performanta lui Hopkins, de catre Gaspard Ulliel) se afla intr-un orfelinat sovietic; el nu vorbeste, caci socul trait in razboi i-a declansat un blocaj psihic si din aceasta cauza este batjocorit si maltratat de colegii sai.
In cele din urma, matusa lui de origine japoneza, Murasaki (jucata de Gong Li) il scapa de infernul orfelinatului, oferindu-i o educatie aleasa, la Paris. Dar gandul razbunarii nu-i da pace adolescentului care, odata ce-si recapata graiul, gratie afectiunii frumoasei Murasaki, incepe sa-i caute pe criminali. Va urma o vanatoare de oameni care ii tine pe spectatori cu sufletul la gura, vanatoare unde scenele sangeroase abunda si ororile sunt la ordinea zilei. Desigur, ca scriitor care stie cum sa faca bani si din piatra seaca, Harris are grija sa nu-i omoare pe toti nazistii in doar doua ore. Ultimul din banda raufacatorilor scapa, fugind peste Atlantic si lasand deschisa posibilitatea unei continuari a filmului, ceea ce era si in intentia producatorilor, care au priceput ca Hannibal poate provoca nu doar hecatombe sangeroase, ci si profituri generoase…
Metamorfoza monstrului in justitiar
Impresia pe care filmul o lasa asupra cinefilului fascinat de imaginea lui Hannibal Lecter, asa cum l-a vazut, de pilda, in Tacerea mieilor, pare fada si neconvingatoare. Incercarea de a-l umaniza pe doctorul criminal sau de a-i face gesturile explicabile, din punct de vedere logic, prin dorinta sa de razbunare, reprezinta, argumenteaza criticii de arta, o anatema pentru o faptura cu o astfel de magnitudine hipnotica.
Hannibal este infernal, este o entitate supraumana inchisa doar intr-un trup pamantean. El este dincolo de Bine si de Rau. Cand Hopkins te privea prin masca lui, privirea sa avea ceva din licarul inghetat cu care tigrul isi hipnotizeaza prada. Si toata lumea stia ca individul este diabolic, dar mai stia ca nu are cum sa-i reziste, este la fel de implacabil ca destinul. Privirea sa glaciala releva toate secretele, toate slabiciunile victimei, care era anihiliata cu aceeasi usurinta cu care ai ucide o musca cu pliciul.
Or, transformarea unui asemenea colos malefic intr-un om macinat de temeri si obsedat de dorinta de razbunare este, spun cunoscatorii, o eroare pentru care Lecter si-ar fi mancat creatorul de viu…
GABRIEL TUDOR
Comentarii