(Urmare din numarul trecut)
Mihai Eminescu ajunge în vara lui 1878 la Floresti în Gorj, la conacul avocatului Nicolae Mandrea. Peisajul îi face bine, se însanatoseste si scrie câteva dintre cele mai frumoase poezii ale sale. Unii martori ai vremii, au relatat ulterior ca poetul ar fi fost curtat sau s-a bucurat de câteva prezente feminine.
„În aceasta perioada dificila din viata poetului, sotii Mandrea i-au propus sa mearga în vacanta la mosia de la Floresti, propunere care a fost acceptata de poet”, aflam din articolul semnat de Alin Ion în 2017, din care am citat si în numarul trecut.
„Data sosirii lui Eminescu la Floresti ar fi în jurul zilei de 10 iunie 1878, iar a plecarii, luna septembrie sau octombrie. El a calatorit cu trenul, coborând în statia CFR Filiasi, dupa care cu olacul (diligenta, nota mea) s-a îndreptat spre Floresti. (…) Fiind cunoscut si apreciat de toti românii de pretutindeni ca un mare poet, a fost bine primit de autoritatile comunale si intelectualii satului, preotul Dumitru Dutescu si dascalul Ioannu Vulpianu.
A fost gazduit la conac, unde simtindu-se bine, poetul a dobândit linistea necesara creatiei literare”, arata profesorul Vasile Bobocescu. Eminescu îi marturisea lui Theodor Rosetti, într-o scrisoare, ca se simte minunat la Floresti. Peisajul mosiei unde îsi petrecea vacanta era unul deosebit, având aproape Padurea Arpadia, Câmpul Cerbului si zavoiul râului Gilort, unde se racorea în vara anului 1878.
Vasile Bobocescu sustine ca Mihai Eminescu a creat 15 poezii în timpul vacantei de la Floresti, printre creatiile sale numarându-se: „Pajul Cupidon”, „O ramâi”, „Pe aceeasi ulicioara”, „De câte ori, iubito”, „Rugaciunea unui dac”, „Fiind baiet paduri cutreieram”, si „Atât de frageda”. Si poezia „Freamat de codru” ar fi inspirata tot din perioada petrecuta la Floresti. „Am trecut si eu peste câteva saptamâni pe la Floresti si l-am gasit acolo sanatos tun si în voie buna. Era numai el la conacul mosiei, singur, adeca în foarte buna societate”, arata Ion Slavici”.
Despre idilele lui Eminescu în peisajul binefacator de la Floresti, Alin Ion scrie: „Vasile Boboceanu a trait în perioada celui de-Al Doilea Razboi Mondial si a fost, ulterior profesor în comuna Tântareni, acolo unde se afla satul Floresti, dar si în Turburea. Astfel, el a aflat prin viu grai diferite istorioare de la cei care l-au cunoscut pe Eminescu în timpul sederii la Floresti.
„De la un simplu taran din Floresti, cu care calatoream cu trenul, am aflat ca Eminescu a avut si unele idile pe meleagurile gorjene, ca de el s-a îndragostit fata preotului din aceasta comuna si ca el a fost vizitat la conacul lui Mandrea chiar de fiica medicului de la Ministerul Învatamântului. De asemenea, frumoasa si tânara sotie Zoe Mandrea manifesta si ea sentimente de dragoste fata de marele poet”, arata Vasile Boboceanu.
Scriitorul craiovean Mihai Dutescu, nepot al preotului Dumitru Dutescu, arata si el iubirea dintre fata popii si Eminescu: „La Floresti, Eminescu câstiga repede simpatia oamenilor, în special a preotului Dumitru Cabla, a carui fiica, în peregrinarile la Câmpul Cerbului devine acea craiasa cu parul verde si ochi vineti, din poezia «Freamat de codru»”. În schimb, profesorul Ion Mocioi spune ca a existat o relatie de amor între Eminescu si fata preotului Dumitru Dutescu, Elena, care fusese casatorita cu un taran bogat.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii