In deceniile ce au urmat celui de-al doilea razboi mondial au fost la moda superproductiile istorice, majoritatea dintre ele având ca fundal Roma antica si aparitia crestinismului. A urmat o perioada de zeci de ani in care astfel de filme aproape ca au disparut, din cauza costurilor exorbitante pe care producerea lor le implica. Din fericire, aparitia „cinematografului pe computer”, ce poate recrea multimi uriase de oameni si batalii epice cu ajutorul tehnologiei tridimensionale, a reprezentat o mina de aur pentru regizorii indragostiti de istorie, dându-le prilejul de a reconstitui epopei fabuloase, asa cum stau lucrurile si in privinta filmului Ultima legiune, ce va avea premiera in aceasta saptamâna, pe ecranele românesti…
Amurgul Imperiului
Roma, anul 476. Imperiul Roman isi traieste ultimele clipe. Una dintre cele mai mari puteri din istoria lumii se afla acum la cheremul hoardelor migratoare si in fruntea ei a ajuns un copilandru, Romulus Augustulus. In ajunul ceremoniei de incoronare, insa, generalul barbar Odoacru soseste la Roma, pentru a incheia un pact cu patricianul Orestes, tatal tânarului Caesar. Dar barbarul doreste stapânirea intregului Imperiu Roman de Apus, lucru cu care Orestes nu poate fi de acord.
In ziua incoronarii lui Romulus Augustulus, intreaga Roma s-a adunat sa priveasca ceremoniile. Singurul care sta ca pe ghimpi este Ambrosinus, tutorele copilului, un amestec de filosof stoic si saman oriental (excelent jucat de Ben Kingsley). El il sfatuieste pe Orestes sa-si pazeasca fiul de amenintarea barbarilor, incredintându-l tribunului Aurelius, un incercat si viteaz general.
Atunci când barbarii asalteaza Cetatea Eterna, o teribila batalie se incinge; orasul este cucerit si trecut prin foc si sabie, Orestes ucis iar Romulus si mentorul sau spiritual, prinsi si exilati pe Insula Capri. Aici, copilul-imparat va descoperi legendara sabie a lui Iulius Caesar, Excalibur, inscriptionata astfel: „un tais pentru aparare, altul pentru atac; In Britannia am fost faurita… pentru a incapea pe mâna celui harazit sa conduca”.
In cautarea Legiunii Dragonului
In mod uimitor, insa, Aurelius a supravietuit masacrului si, insotit de câtiva dintre legionarii sai si de o misterioasa luptatoare aflata in slujba bizantinilor – Mira (jucata de superba actrita indiana Aishwarya Rai) – reuseste sa-si scoata protejatul din mâinile barbarilor. Cu totii pleaca apoi spre nord, in Britannia, unde stiu ca se afla ultima legiune romana pe care se pot baza, legendara „Legiune a Dragonului”; pe urmele lor pornesc insa gotii, condusi de Wulfila, un locotenent al lui Odoacru. Intriga se complica, atunci când Aurelius si ceilalti romani descopera ca legiunea s-a destramat; mai mult, stapânul triburilor locale, puternicul Vortgyn, aflând de existenta sabiei Excalibur, si-o doreste pentru el, pentru a cuceri intreaga insula. Conflictul ce-i opune pe de o parte pe putinii sustinatori ai generalului roman iar pe de alta pe goti si pe nativii insulari este decis in ultima clipa de interventia fostilor legionari, care isi incing iar sabiile si lupta, pentru ultima oara, pentru gloria Romei.
Vortgyn si Wulfila sunt ucisi, dar, tulburat de numarul mare al celor cazuti in lupta, Romulus infige sabia intr-o stânca, pentru a nu mai putea fi folosita de nimeni, niciodata. Dupa multi ani, Ambrosinus, cunoscut acum sub numele de Merlin, conduce un baietel la locul bataliei. Pustiul, despre care aflam ca se numeste Arthur, aude povestea din gura batrânului Merlin, care-i spune ca este fiul lui Romulus si al unei printese britanice, Ygraine, si ii prevesteste ca va deveni un mare conducator…
Un „ghiveci” istoric
Inspirat de romanul omonim al italianului Valerio Manfredi (aparut si in traducere româneasca), filmul Ultima legiune pare mai curând o povestire fantastica decât un film istoric, intrucât, probabil influentati de succesul peliculelor „adventure-fantasy” gen Narnia sau Stapânul Inelelor, producatorii au dorit sa realizeze ceva similar. Din pacate, au facut-o cu denaturarea grosolana a adevarului, inacceptabila pentru un film care se vrea inspirat din realitate. Gafele apar la orice pas.
Astfel, incoronarea lui Romulus (si implicit caderea Romei) are loc in film in 460, si nu in 476; in realitate, Romulus a domnit zece luni, si nu o singura zi. Orasul cucerit de Odoacru nu a fost Roma (care de altfel nici nu mai era capitala Imperiului), ci Ravenna iar locul unde tânarul imparat este exilat nu este Insula Capri, ci un castel din Campania, unde el va trai pâna la sfârsitul vietii, in 511.
Pe de alta parte, Legiunea a IX-a, pe care eroii o cauta in Britannia, faimoasa legiune „a Dragonului”, era la acea data de mult disparuta, fiind distrusa undeva pe malul Dunarii, inca din timpul lui Marcus Aurelius. Desigur, trebuie sa fim indulgenti si sa intelegem ca toata structura filmului a fost creata pentru a justifica conexiunea cu sabia Excalibur si cu legenda regelui Arthur. Cinefilii care nu pun mare pret pe autenticitate vor gasi filmul agreabil – mai ales ca scenele de lupta sunt, intr-adevar, splendide. Istoricii il vor privi insa ca pe un „ghiveci” in care se amesteca personaje reale, numere de magie si multa, multa butaforie…
GABRIEL TUDOR
Comentarii