Anul acesta, editura Humanitas Fiction a oferit cititorilor volumul de proza scurta semnat de Kaya De Vos, intitulat Iubire, semne si minuni. 10 povestiri.
„Cele zece povestiri ale acestei carti se situeaza la granita imperceptibila dintre viata si moarte, vis si realitate, amintire si vedenie. Personajele lor traiesc prietenia, iubirea, suferinta bolii, a despartirii sau a doliului cu o tulburatoare acceptare insotita de premonitii si de mesaje criptice. Iubiri, semne si minuni dintr-un nevazut magic rup valul realitatii patrunzand pe neasteptate in miezul vietii”.
„Imi place sa ascult. Povestile pe care le aud se inregistreaza undeva, in capul meu, si raman sa doarma acolo ani de-a randul. Apoi, candva, incep sa dea semne ca vor sa iasa din nou la lumina. Le visez, ma persecuta. Vor sa fie scrise. Asa s-a petrecut in 2020. Aveam proiecte in lucru, apoi, deodata, totul s-a oprit. Pentru mine, asta a insemnat un ragaz neasteptat in care am putut sa ma asez si sa scriu. In fiecare zi trebuia sa pun pe hartie macar un dialog, un portret al vreunui personaj, o scena simpla daca nu mai mult. Asa s-a construit aceasta carte cu povestiri stranii, ale caror intelesuri ambigue raman sa fie descifrate de cititor dupa puterea lui, cu sperantele si visele lui, cu optimismul si negurile lui. Dar asa se face ca povestirile vor arata, pentru fiecare, altfel”, sunt cuvintele celei care semneaza Kaya de Vos.
Dincolo de presupuneri, iata, insa si un flavor de stil, extras din povestirea Pescarusul: Incepusem sa scancesc de frica. Ce naiba cautam eu aici? De ce a trebuit sa ma iau dupa nebuna asta de Marina si sa o pornesc in larg cu ea, in loc sa stau linistita pe prosopul meu si sa astept sa sune goarna pentru pranz? Pentru ca ne chemau la masa cu o goarna al carei sunet gutural si sfredelitor, dar atat de asteptat, insemna adunarea, incolonarea si deplasarea organizata spre cantina. Parca si simteam in nari mirosul de ciorba acrita cu corcoduse si de tocanita subtire din cartofi, cu bulgari de zgarciuri si fire infime de carne plutind prin ea. Ce bune mi se pareau acum, pentru prima oara de cand ajunsesem in tabara asta trista si fara nici un rost. Chiar imi ploua-n gura de foame. Matele imi ghiortaiau deja de mult, iar buzele mi se crapasera de la arsita si de sete. Sa fii inconjurat de apa si sa-ti fie sete e ceva cu totul paradoxal si teribil in acelasi timp.
Cat despre Kaya de Vos, se spune ca preda arhitectura la o universitate din Europa. Si cam atat! Cine este cu adevarat scriitoarea, ramane un mister. Gabriela Tabacu care o cunoaste pe cea care semneaza cu acest nume marturisea acum doi ani: „Kaya de Vos este o persoana extrem de retractila si de discreta. Nu am voie sa va spun unde s-a nascut sau unde locuieste sau cum se numeste cu adevarat, pentru ca numele de pe carte este un pseudonim”.
Cert este ca sub acest nume, aceasta scriitoare a publicat in 2011 la Editura Humanitas un romance intitulat Toate femeile vor 7, in 2013 tot la Editura Humanitas Fiction i-a aparut volumul de proza scurta Jurnalul unei iubiri imposibile, iar in acest an a aparut volumul Iubire, semne si minuni.10 povestiri.
De ce scrie aceasta autoare sub pseudonim? Nu cunoastem motivele sau dedesubturile, dar sa amintim ca si celebrul roman 50 de umbre ale lui Gray a fost scris tot sub un pseudonim, si anume E. L. James, de autoarea britanic Erika Leonard, nascuta Mitchell. Ca sa nu mai amintesc de marele Voltaire, pe numele sau adevarat François-Marie Arouet.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii