In Statele Unite ale Americii apar an de an filme ce vorbesc despre conspiratii monstruoase, in care sunt implicate de cele mai multe ori guvernul si agentiile secrete, situatie menita sa puna la indoiala insasi existenta unui climat democratic. Desigur, majoritatea producatorilor sustin ca nu este decat o fictiune si nici prin gand nu le-ar trece sa invinovateasca autoritatile ca s-ar ocupa cu asemenea matrapazlacuri si in viata reala. Unii insa nu doar ca fac filme despre „teoria conspiratiei” menite sa te puna pe ganduri, dar au curajul sa declare raspicat, si in afara platourilor de filmare, ca lumea este condusa din umbra si din pacate nu de cine trebuie…
In vino veritas
Mel Gibson este unul dintre cei mai talentati si mai apreciati actori si regizori ai ultimelor decenii. De la debutul sau, in Mad Max si pana astazi, actorul originar din New York a abordat absolut toate genurile, dovedindu-se potrivit atat pentru comedie cat si pentru drama. Desigur, i-au adus consacrarea filmele cu subiect istoric, precum Braveheart – pentru care a primit Oscarul si un Glob de Aur, Apocalypto si mai ales Patimile lui Hristos, una dintre cele mai controversate dar si mai zguduitoare pelicule realizate vreodata. Cand in 1997 juca, in Teoria conspiratiei, rolul unui sofer de taxi cvasiparanoic, ce vedea pretutindeni comploturi si uneltiri, pentru a ajunge in cele din urma, ca-n „Petrica si lupul”, chiar in mijlocul unei astfel de conspiratii, oamenii au fost fascinati de credibilitatea pe care a dat-o personajului.
Pentru ca peste cativa ani, prins de politie conducand sub influenta alcoolului, sa izbucneasca intr-o veritabila tirada antisemita, afirmand ca evreii conduc lumea din umbra si ca sunt responsabili de toate razboaiele de pe planeta! Scandalul declansat a fost imens si desi Gibson s-a scuzat ulterior, punand pe seama paharelor in plus aceste declaratii, a fost evident ca el chiar credea ca asa stau lucrurile. De altfel, organizatiile evreiesti il acuzasera pe actor de anti-semitism inca de cand el realizase Patimile, unde ii prezinta pe evrei drept adevaratii responsabili de moartea lui Iisus, teorie care, de-a lungul mileniilor, a declansat numeroase pogromuri impotriva poporului lui Israel…
Cine se teme de energia nucleara?
Chiar daca de asta data nu se mai face referire precisa la evrei, Gibson reia tema dominatiei oculte asupra lumii, in cea mai recenta pelicula in care joaca, Edge of Darkness (tradus la noi „Scapat de sub control”). Ideea filmului nu i-a apartinut, fiind vorba de fapt despre un remake dupa un serial britanic in mare voga in anii 80, un amestec de film politist si thriller politic. La randul sau, filmul britanic a fost inspirat de cartea scriitorului Troy Kennedy Martin, influentata de climatul politic al epocii, mai ales de administratia Thatcher, perceputa de autor ca reactionara si mentinand o aura de secretomanie in privinta industriei nucleare.
Difuzat mai intai pe postul BBC2, primul episod al serialului a fost atat de urmarit incat la solicitarea publicului a fost reluat pe BBC1, unde celelalte episoade s-au transmis, in continuare, in final fiind declarata de critici „una dintre cele mai bune si mai influente seriale britanice de televiziune”. Acum, acelasi regizor – Martin Campbell – care a realizat serialul, a reusit o performanta si mai buna, intr-un film artistic ce-l are ca protagonist pe Mel Gibson. Si trebuie sa recunoastem, rolul ii vine actorului ca o manusa, el dovedind o energie debordanta, in ciuda faptului ca nu mai e chiar tanar si frumos ca-n „Pururea tanar”…
Un om care nu mai are nimic de pierdut
In film, actiunea este stramutata de pe cetoasele plaiuri britanice dincolo de Atlantic, in Statele Unite, dar subiectul ramane, in mare, acelasi. Gibson joaca rolul lui Thomas Craven, un detectiv din cadrul Departamentului de Politie din Boston care se intalneste, dupa multi ani de despartire, cu fiica lui. Fericirea ii este umbrita de un asasin necunoscut, care ii ucide fata, chiar in bratele lui. In prima instanta, Craven este incredintat ca tinta fusese el, cu atat mai mult cu cat primise numeroase amenintari cu moartea, din partea unor bande de raufacatori cu care se rafuise in trecut. Dar, incepand investigatii pe cont propriu, descopera ca de fapt chiar fiica lui se afla in vizorul criminalului: ea era implicata intr-o miscare pacifista ce descoperise afacerile murdare ale unei megacorporatii si voia sa le dezvaluie in public.
Detectivul Craven porneste pe urmele acestor afaceri si, chiar in momentul cand e pe cale sa dea el in vileag nelegiuirile corporatiei, primeste vizita unui domn respectabil, ofiter CIA, care il roaga politicos sa inceteze sa mai faca pe justitiarul, pentru ca megacorporatia avea legaturi sus-puse, chiar in administratia americana. Firesc, ca un om care nu mai are nimic de pierdut, Craven nu accepta acest targ si in numele adevarului porneste o lupta disperata cu un intreg sistem. Un film captivant, in care Gibson joaca asa cum de mult – poate chiar de la „Teoria conspiratiei” – n-a mai facut-o.
Ca filmul este mai curajos decat prevede legea, ca sa spunem asa, o dovedeste, sustin adeptii teoriei conspiratiei, si faptul ca un actor de talia lui Robert De Niro, ales sa dea viata lui Matt Jedburgh, ofiterul CIA trimis sa musamalizeze crima, a refuzat sa mai apara in film, invocand „diferente creative”. Nu stim daca lucrurile merg chiar pana acolo dar cert este ca si aceasta aparitie a lui Mel Gibson, ca si multe dintre cele precedente, atinge punctele nevralgice ale unui sistem in care sintagma „Nu sunt de acord cu ce spui dar as muri pentru dreptul tau de a o spune” este tot mai putin folosita si inca si mai putin crezuta…
GABRIEL TUDOR
Comentarii