Unul dintre cele mai apreciate subgenuri ale genului science-fiction il constituie asa-numitele „filme post-apocaliptice”. Actiunea acestor pelicule este plasata, de obicei, in cadrul unei lumi sau civilizatii dupa un razboi atomic, o epidemie globala sau alt tip de dezastru planetar. Ca orice pelicula catastrofica, si acestea s-au bucurat, mai ales de-a lungul ultimelor decenii, de un mare succes de public, chiar daca critica de specialitate le-a dezavuat, in cele mai multe dintre cazuri, in ciuda pretentiilor lor artistice.
Quiet Earth
Bazat pe romanul cu acelasi nume, filmul realizat in Noua Zeelanda in 1985 este poate unul dintre cele mai valoroase productii „post-apocaliptice”, desi nu a fost mediatizat la justa lui valoare. El exploreaza, cu doua decenii inainte de „I am Legend”, modul in care se comporta un om care crede ca a ramas singur pe Terra, dupa un experiment stiintific esuat. Modul cum este portretizata nebunia lui Zach Hobson, atunci cand crede ca este ultimul supravietuitor al omenirii si mai ales finalul plin de suspans i-a facut pe multi critici sa aprecieze filmul regizat de Geoff Murphy.
Mad Max
Al doilea film al trilogiei „Mad Max” a aparut in 1981 si a fost de departe mult mai valoros decat celelalte doua. Supravietuitorii unui conflict nuclear hoinaresc, pe un Pamant parjolit, in bande motorizate pentru care marfa suprema este petrolul. Tanarul pe atunci Mel Gibson, a avut o prestatie excelenta in rolul lui Max, fostul politist transformat in ingerul pazitor al unui grup de colonisti stabiliti intr-o rafinarie, impotriva „baietilor rai”, care vor sa fure „aurul negru”.
Lumea apelor
Regizat de Kevin Reynolds, Lumea apelor (Waterworld) a fost unul dintre cele mai scumpe filme science-fiction realizate vreodata, cu un buget de 235 milioane dolari dar in acelasi timp si unul dintre cele mai mari esecuri. Actiunea se petrece pe Terra acoperita de ape, in urma topirii ghetarilor iar eroul principal este Mariner, o stranie creatura, jumatate om, jumatate peste, care strabate globul vanzand plante considerate magice locuitorilor de pe o insula artificiala. In cele din urma, acestia il vor captura dar cand insula este atacata de banditii condusi de terifiantul Deacon, Mariner evadeaza, alaturi de o femeie de pe insula si de fiica ei, Enola. Miza duelului intre Bine si Rau este tocmai tanara Enola, care are tatuata pe spate harta „}inutului Uscat”, singurul loc ramas neinundat de pe planeta. Daca Kevin Costner, intrepretul lui Mariner, n-a reusit sa impresioneze, Dennis Hopper, in rolul lui Deacon face un rol de senzatie.
Delicatessen
Povestea filmului, aparut in 1991, este centrata pe microcosmul unei societati post-apocaliptice unde hrana a devenit atat de rara incat este considerata moneda de schimb. Proprietarul unui bloc de locuinte adaposteste, la subsol, o sera unde creste tot felul de trufandale si, atunci cand „argatul” care le ingrijea dispare, in mod misterios, el apeleaza la un fost clovn, determinat sa-l lichideze imediat ce nu va mai avea nevoie de el. Dar intervine o idila, intre clovn si fiica maleficului personaj, si aceasta apeleaza, pentru salvarea amandurora, la „trogloditi”, un grup social care traieste la marginea societatii, ca vanatori-culegatori si nu pretuieste „delicatesele” atat de valoroase pentru oraseni.
Fuga lui Logan
Fara indoiala creatia regizorului Michael Anderson a fost una dintre cele mai apreciate clasice science-fiction dinaintea aparitiei superproductiilor „Razboiul Stelelor” sau „Intalnire de gradul III”. Dupa un razboi nuclear, singurii supravietuitori locuiesc intr-un oras al viitorului care se supune unei legi barbare dar inexorabile: orice locuitor trebuie sa moara (sa fie „reinnoit”) la varsta de 30 de ani. Oricine incearca sa se sustraga acestei hotarari si sa fuga din oras este urmarit si ucis de temutii „oameni ai nisipurilor”. Dar tocmai un „om al nisipurilor, Logan, interpretat de Michael York, va reusi sa evadeze, pornind in cautarea legendarului „Sanctuar”, un loc unde se spune ca oamenii ar trai liberi. Un remake al acestui film va fi realizat in 2011.
Ziua Trifidelor
Un film britanic realizat in culori, desi a aparut in 1962, cand majoritatea peliculelor erau inca alb-negru. A avut o influenta enorma asupra unor filme clasice precum „28 zile dupa” sau alte pelicule horror. Trifidele din film sunt plante gigantice, care pot ucide gratie unor spini otravitori si care incep sa vaneze oamenii de pe Pamant. Acestia au fost orbiti de stralucirea unui roi meteoritic care a afectat planeta si unul dintre singurii pamanteni ce dispun inca de simtul vazului este un barbat care, pe perioada cataclismului cosmic s-a aflat in spital, cu ochii bandajati. El preia conducerea supravietuitorilor, ajutandu-i sa lupte contra cumplitelor plante carnivore.
La Jetee
Intr-un Paris devastat de cel de-al Treilea Razboi Mondial, putinii supravietuitori incep sa studieze posibilitatea calatoriilor temporale, sperand sa poata trimite pe cineva in trecut, dupa provizii si o solutie de iesire din criza. Va fi ales pentru misiune un barbat bantuit de amintirile vagi ale copilariei, amintiri care, intr-un final, se vor dovedi fatale. Filmul, realizat in 1962, a fost sursa de inspiratie pentru mult mai celebrul „Armata celor 12 maimute” iar criticii apreciaza ca din punct de vedere artistic este mult mai valoros decat acesta.
Omega Man
Realizat in 1971 dupa romanul I Am Legend, acest film este, apreciaza criticii, de zece ori mai bun decat mult trambitatul remake cu Will Smith, care beneficiaza in schimb de efecte speciale net superioare. Un razboi biologic a ucis cea mai mare parte a populatiei planetei dar colonelul Robert Neville (un Charlton Heston tanar si impunator) este imun la efectele sale si incearca sa se opuna „Familiei” – un grup de mutanti infectati de o molima ciudata, rezultat al efectelor conflictului biologic. Noaptea, el se refugiaza in locuinta fortificata pe care si-a construit-o, in vreme ce „Familia” incearca sa-l distruga.
GABRIEL TUDOR
Comentarii