In marea cinematografie rusa, numele lui Nikita Mihalkov razbate ca un ecou prin toate cotloanele. "Fata fara zestre", "Piesa neterminata pentru pianina mecanica", "Ochii negri" sau "Soare inselator" sunt doar cateva dintre cele mai frumoase filme prin care regizorul a ajuns la sufletul spectatorului.
Familie aristocratica si primii pasi in actorie
Cu un bunic fost guvernator imperial al orasului Yaroslavl, aflat la vreo 250 km de Moscova, cu o mama poeta, Natalya Konchalovskaya, printesa ce apartinea uneia dintre cele mai vechi case nobiliare rusesti si un tata cunoscut ca fiind autor de literatura pentru copii dar si autorul versurilor imnului national al Rusiei, Nikita Mihalkov nu avea cum sa stea departe de Arta. S-a nascut la Moscova in anul 1945, pe 21 octombrie. A studiat actoria dar si regia la Institutul de Cinematografie. Prima sa aparitie ca actor a fost in filmul "Saga de la Moscova" in anul 1964, urmand apoi roluri in peste 20 de filme, inclusiv in "Unchiul Vanea" (1972) si "Acasa, printre straini" (1974).
Succes international si vocatie de cineast
Filmul "Piesa neterminata pentru pianina mecanica" (1977), adaptare a piesei lui Anton Pavlovici Cehov este inceputul carierei sale de regizor, castigand premiul festivalului de film de la San Sebastian. Apropiindu-se de literatura rusa, Nikita Mihalkov semneaza in anul 1981 regia si scenariul la un alt film remarcat de critici "Cateva zile din viata lui Oblomovici", pentru ca in anul 1983, prolificul regizor sa castige cu drama "Fara martori" premiul festivalului international de film de la Moscova.
Filmele sale, laudate pentru aerul inconfundabil al literaturii clasice ruse, cu personaje melancolice si cu interpretari misterioase au facut din Mihalkov un veritabil magician al celei de-a saptea arte. A primit multe premii si distinctii. In 1991 a fost nominalizat pentru Leul de Aur la Festivalul de Film de la Venetia, pentru filmul "Aproape de cer", in 2008 a primit premiul publicului la Festivalul de la Karlovy Vary si tot in acelasi an a fost nominalizat la Oscar, categoria "cel mai bun film strain" pentru pelicula "12".
In cariera sa Mihalkov a primit peste 50 de premii, ceea ce ne arata ca, dincolo de invidiile si straduintele unora de a-i contesta meritele, el ramane actorul, regizorul si scenaristul care impresioneaza prin profunzimea si onestitatea sa. El nu-si propune sa faca film, asta ii iese, pur si simplu. De-asta, poate, a creat si multe capodopere in lumea cinematografiei. Filmele "Barbierul din Siberia", "Soare inselator" (premiat in 1994 cu Oscar pentru cel mai bun film strain, vestind practic renasterea cinematografiei ruse), "Exodul" (2010) si multe altele, stau marturie ca lumea eroilor creata de Mihalkov nu va pieri niciodata. Ultimul sau film, "Citadela", pare a fi deranjat presa rusa, datorita distributiei mai ales (cele doua fiice ale regizorului sunt in rolurile principale, alaturi de actorul Nikita Mihalkov). De ce aceasta atitudine a celor de acasa? E greu de inteles.
O viata plina de culoare
In particular, Nikita Mihalkov este pe cat de iubit, pe atat de rafinat. Nu-si dezminte sentimentele si trece in tacere spre realitatea vietii. A fost casatorit cu celebra actrita rusa Anastasia Vertinskaia intre anii 1966-1973, cu care au un fiu, pentru ca dupa divort, tot in anul 1973 sa-si uneasca destinul cu fotomodelul Tatiana Mihalkova. Au doi copii si inca se respecta, dupa cum afirma chiar marele regizor. Printre atatia eroi de film, viata de zi cu zi a lui Mihalkov este lipsita de incatusare si plictis. El traieste liber, ramanand cel mai cunoscut regizor rus.
IOANA FLORIA
Comentarii