Numeroase afectiuni ale coloanei vertebrale dau nastere rapid la suferinte ale unor organe ori parti ale organismului. Practic din tot ceea ce inseamna faptura umana, coloana, respectiv maduva spinarii cu toti nervii corespunzatori se afla in legatura directa si vitala. Spondiloza cervicala este o afectiune degenerativa a coloanei vertebrale, localizata la nivelul vertebrelor cervicale si a discurilor intervertebrale. Problemele survin in general la persoanele trecute de prima tinerete (peste 45 ani) si evolueaza in timp. Statistic vorbind, aceasta maladie afecteaza ambele sexe in mod egal, dar survine la barbati mai devreme decat la femei.
Cand vorbim despre spondiloza cervicala ne gandim imediat la o forma de reumatism degenerativ localizata in zona cervicala a coloanei vertebrale, care apare in urma uzurii discurilor sau articulatiilor intervertebrale, insotita de reactii de reparare (osteofite) la nivelul corpilor vertebrali. Aceasta proliferare anormala a tesutului osos (osteofitele) poate duce la cresterea presiunii exercitate asupra nervilor spinali si, uneori, asupra maduvei spinarii.
Numerosi cercetatori considera ca principala cauza a acestei afectiuni o constituie imbatranirea tesutului, ceea ce este corect, insa putin conservator, intrucat nu trebuie minimalizate urmatoarele cauze: – reducerea mobilitatii articulare pricinuite de obezitate; – adoptarea unei pozitii vicioase a coloanei cervicale (statul prelungit in fata calculatorului sau la birou); – scaderea tonusului muscular din diferite cauze (sedentarismul); – anomalii congenitale; – traumatisme.
Toate aceste situatii "ajuta" la uzura progresiva a discurilor intervertebrale si instaurarea spondilozei cervicale, care se caracterizeaza prin redoare articulara matinala, dureri in zona cervicala si a centurii scapulare, sindrom vertiginos (ameteli). Oamenii in varsta sunt expusi la reumatismele degenerative din cauza intreruperii activitatii profesionale, acceptarii sedentarismului, cresterii in greutate si diminuarii considerabile a activitatii aparatului locomotor. In astfel de cazuri se produc diminuari ale tonusului muscular, apar atrofii musculare, muschii isi pierd functiile, apar modificari in axele extremitatilor osoase modificand raporturile de contact ale suprafetelor osoase ale unei articulatii, provocand tulburari in nutritia articulara si modificari biochimice la nivelul cartilajelor articulare.
Tratamentul in spondiloza cervicala trebuie sa fie urmarit si urmat cu maxima seriozitate. El este compus din tratament medicamentos cu administrare de analgezice recomandate de medic si intotdeauna insotit de kinetoterapie, singurul tratament cu care invingem boala; bineinteles, excluzand cazurile foarte grave care necesita o interventie chirurgicala. Sa adaugam ca si fizioterapia are cu siguranta rezultate remarcabile in tratarea spondilozei si artrozei, in general (in cazul afectiunilor reumatice, artroze, discopatii etc. procedurile de fizioterapie se fac de doua ori pe an, la un interval de 6 luni; in cazurile mai grave se pot repeta mai des, insa numai la recomandarea specialistului). Prin urmare:
– Tratamentul medicamentos actioneaza impotriva durerii cervicale, insa efectele lui sunt de scurta durata si uneori pot fi agresive pentru persoanele cu probleme gastrice (de aceea antiinflamatoarele se asociaza cu medicatie de tip pansament gastric); aceasta medicatie se ia cel mult 15 zile iar efectele ei sunt limitate, deoarece se trateaza efectul (durerea) si nu cauza (de aceea in lipsa kinetoterapiei fenomenele dureroase reapar).
– Fizioterapia asociata cu masajul terapeutic actioneaza impotriva durerii cervicale, avand efect antialgic, ajuta la cresterea troficitatii zonelor adiacente coloanei vertebrale si la decontracturarea musculaturii paravertebrale cervicale. Efectele fizioterapiei sunt mult mai benefice si mai de lunga durata daca aceste proceduri se asociaza cu masajul terapeutic.
– Kinetoterapia actioneaza direct asupra cauzei (asupra degenerarii vertebrelor si discurilor intervertebrale, ajutand la rehidratarea acestora). Ea conduce la redobandirea mobilitatii articulare, cresterea elasticitatii si tonusului muscular, actioneaza benefic asupra efectelor negative ale osteofitelor si imbunateste starea generala a organismului din punct de vedere psiho-motric. Kinetoterapia se incepe dupa cele 12 sedinte de fizioterapie asociate cu masaj terapeutic. Ea insa nu se face la domiciliu, fara supravegherea specialistului, fara aparatura corespunzatoare (spalier, sistem de scripeti, bicicleta ergonometrica, greutati etc.) si fara un program de recuperare medicala individualizat pe afectiunea respectiva, elaborat de un kinetoterapeut.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii