Editura Lucman a lansat recent pe piata o foarte interesanta carte intitulata „Minciuna, a doua natura umana” semnata de Dr. George Serban si in traducerea Monicai Medeleanu. Autorul este un nume mai putin cunoscut in tara noastra, ceea ce face efortul editurii cu atat mai laudabil. Dr. George Serban este, printre altele, autorul a cinci carti de psihologie si a sapte carti de non-fictiune, semnand si peste 80 de articole stiintifice rezultate din activitatea de membru al facultatii si cercetator principal la Universitatea New York. Recent, aflam dintr-o scurta prezentare a fost desemnat „top psyhiatrist” (psihiatru de varf) in SUA. Volumul Minciuna, a doua natura umana se doreste o analiza a acestui fenomen mintal descris de Montaigne ca avand „mii de fete si un camp de actiune nelimitat”.
In introducere, dr. George Serban vorbeste despre „versiunile adevarului” asa cum apar ele in noua paradigma din SUA. Un exemplu ar fi justitia, mai exact tribunalul. Aici, „nu numai avocatii reclamantilor isi amplifica revendicarile, iar avocatii folosesc diferite grade de distorsionari si minciuni pentru a-si sustine cererea de exonerare a clientului pentru crima comisa, dar si judecatorii activisti contribuie la pervertirea justitiei… Stabilirea adevarului a devenit o experienta riscanta pentru oricine se bazeaza pe o decizie a tribunalului”. Daca adevarul pare un lucru ideal si greu de atins, atunci minciuna este in natura umana. „Adevarul este brutal. Este final. Nu permite nicio dezbatere. Nu lasa loc pentru speranta, in timp ce minciunile ofera noi posibilitati”. Cat de complex este acest subiect al minciunii reiese si din abordarea lui in capitole, unul mai incitant decat celalalt. Astfel, capitolul I trateaza despre manipularea adevarului de catre societate. Unele constatari sunt de-a dreptul surprinzatoare. „Acelasi grad de iresponsabilitate a juratilor s-a extins pana la cazurile penale in care s-a ajuns la decizia de vinovatie sau nevinovatie in mod politic, nesocotindu-se total dovezile in favoarea contrariului”.
Capitolul II analizeaza pseudo-miturile societatii si victimele lor. Despre minciuna ca strategie de adaptare e vorba in capitolul III. Urmatoarele patru capitole abordeaza autoamagirea, tipologiile de mincinosi si tehnicile lor de persuasiune, increderea versus invidie si cum sa prinzi un mincinos. In fine, volumul semnat de dr. George Serban dedica ultimul capitol situatiei din tara noastra, numindu-l „Minciuna si inselaciunile, stilul romanesc”. Analiza autorului pleaca de la constatarea ca „daca in Statele Unite propagarea neregulilor oficiale, a minciunii si a coruptiei generale in toate domeniile activitatii sociale a fost facilitata de schimbarile dramatice in plan politic si social, petrecute in ultimele patru decenii, in Romania, ca in toate tarile din estul Europei, acestea au fost provocate de prabusirea regimului comunist”.
Demonstrand ca s-a documentat temeinic din presa ultimilor 23 de ani, dr. George Serban constata problemele justitiei din tara noastra si ale legilor, nu de fiecare data drepte, mai degraba strambe, si nu de putine ori in folosul unor persoane dubioase care s-au imbogatit peste noapte. Pare nefiresc, dar spectacolul minciunii merge inainte la noi, „in detrimentul cetatenilor indiferenti, neinformati sau creduli”. Asadar, ce e adevarul, ce e minciuna? Un raspuns se afla in Evanghelia dupa Ioan, Epistola catre Romani: Dumnezeu este adevarul, iar omul, un mincinos.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii