Oricine poate deveni RAMBO

          23 august 2000: peste 51 de milioane de americani au ramas tintuiti în fata televizoarelor pentru a urmari pe canalul CBS ultima emisiune intitulata „Survivor”. Ceremonia premiilor Oscar înregistrase doar 39 de milioane de telespectatori iar ultimul episod din celebrul serial „Seinfeld” fusese urmarit de 30 de milioane de telespectatori si cifrele, la vremea respectiva, fusesera considerate recorduri de audienta.

          23 august 2000: peste 51 de milioane de americani au ramas tintuiti în fata televizoarelor pentru a urmari pe canalul CBS ultima emisiune intitulata „Survivor”. Ceremonia premiilor Oscar înregistrase doar 39 de milioane de telespectatori iar ultimul episod din celebrul serial „Seinfeld” fusese urmarit de 30 de milioane de telespectatori si cifrele, la vremea respectiva, fusesera considerate recorduri de audienta. Doar „Superbowl”, finala campionatului de fotbal american, a adunat în fata televizoarelor 88 de milioane de telespectatori, surclasând ca audienta asa-numita emisiune „Survivor”. Dar despre ce este vorba?
          
          Survivor, o emisiuni cu eroi anonimi
          
           E vorba despre un nou tip de emisiune tv., botezata de americani „reality soap”, un fel de telenovela reala, care permite oricarui perfect necunoscut sa se transforme într-un adevarat Rambo cu stofa de supravietuitor si, totodata, sa se îmbogateasca. E ca un concurs în care câstigatorul se alege cu un premiu de peste 1 milion de dolari. Conditiile si regulile jocului sunt însa departe de tot ce am vazut si am mai auzit noi pâna acum. Mai exact, 16 candidati, barbati si femei, sunt exilati pe o mica insula pustie din Marea Chinei si lasati sa traiasca timp de 100 de zile în conditii extreme, sub ochiul vigilent al camerelor de filmat. Fiecare gest, fiecare cuvânt, fiecare minut din experienta lor dura ramâne înscris pe pelicula. Fiecare candidat este obligat sa lupte pentru supravietuire, sa întinda capcane celorlalti, sa-i anihileze psihologic, cu alte cuvinte sa-i faca sa cedeze, în asa fel încât unul singur sa fie recunoscut învingator. Pentru a supravietui, candidatii sunt capabili (sau nu) sa se hraneasca cu radacinoase, fructe mai putin obisnuite, insecte si rozatoare (pe care singuri le vâneaza) si, mai ales sa-si foloseasca imaginatia, intuitia, farmecul personal, sarcasmul, abilitatile, curajul… ca sa-si anihileze concurentii în lupta pentru supravietuire. Pentru fiecare dintre concurenti, sansa de a merge pâna la capat e legata neconditionat si de felul cum e vazut de ceilalti pentru ca la finalul fiecarei emisiuni „Survivor” nu doar telespectatorii ci si membrii grupului voteaza cine este cel mai slab din punct de vedere psihologic si trebuie eliminat. În emisiunea „Survivor”, campionul supravietuirii a fost Richard Hatch. Interesant este faptul ca învingatorul Richard Hatch, dincolo de concursul pe care l-a câstigat, este considerat si în viata de toate zilele un om capabil sa se bata si cu muntii pentru supravietuire. În întreprinderea unde lucreaza este specialist în medierea conflictelor, iar multi îl considera un maestru în arta manipularii. Pentru a-i oripila pe ceilalti candidati si a-i scoate din joc, a fost capabil sa se declare homosexual si exhibitionist si sa se arate suficient de provocator încât sa sperie persoanele mai slabe de înger. Printre alte încercari socante pe care le-a propus partenerilor a fost si aceea de a se tavali o data cu el într-o balta de noroi urât morositoare.
          
          Ideea nu e americana
          
           Desi ideea emisiunii „Survivor” pare 100 la suta americana, ea a fost lansata cu ani în urma de suedezi iar canalul CBS de peste Atlantic nu este singurul care a folosit-o, evident adaptând-o în stil propriu. În Germania, acelasi gen de emisiune a fost botezata „Big Brother”. Aici, 10 persoane, femei si barbati, au fost închise timp de 100 de zile într-un container urias, transformat într-o casa. Bucataria, baia, dormitoarele, sufrageria…, nimic n-a scapat camerelor de filmat. Certuri, gelozii, suspiciuni, jigniri, reprosuri, mici confidente, momente de slabiciune, totul se transforma pentru participantii la concurs în pretexte pentru reglarea de conturi si pentru a face presiuni psihologice, fiecare asupra celorlalti, astfel încât unul sau altul sa fie determinat sa renunte. La sfârsitul fiecarui episod, concurentii si telespectatorii voteaza excluderea unui membru. Interesant este faptul ca pâna si cei care în aparenta sunt perdanti au ceva de câstigat de pe urma curajului lor de a participa la concurs. Într-un fel sau altul, anonimii devin vedete. Un exemplu este Zladko Trpkovski, eliminat din concursul german. Cu apucaturi de macho a carui singura „calitate” era sa se laude cu incultura sa crasa, anonimul transformat în star, imediat ce a fost exclus din casa-închisoare s-a grabit sa înregistreze un CD care s-a vândut ca pâinea calda, apoi s-a hotarât sa devina actor de film. Asteapta oferte!
          
          Telenovela subminata de „reality soap”
          
           Multi producatori s-au hotarât sa dea la rândul lor lovitura cu emisiuni tv. structurate pe reteta miraculoasa a luptei pentru supravietuire prezentata „în direct si netrucat”. În Olanda, un canal de televiziune aflat în pragul falimentului, a cumparat dreptul de autor al emisiunii germane „Big Brother” si a reusit sa-si creasca audienta de la 9,7 la suta la 34,7 la suta.
           În Marea Britanie, „Big Brother” a fost deopotriva cumparat (ca drept de autor), apoi adaptat si rebotezat „Jail-break”. Zece concurenti sunt închisi într-o pseudo-închisoare timp de 21 de zile. Scopul lor este de a evada. Ei pot sa trimita mesaje prin e-mail si sa comunice cu telespectatorii care îi supravegheaza 24 din 24 de ore pe Internet, gratie a 100 de camere de luat vederi amplasate în fiecare coltisor al închisorii. Primul evadat este recompensat cu 500000 de dolari.
           Canalul german SAT1 vrea si el sa dea lovitura cu o „reality soap”, pe care au intitulat-o „Big Diet”. Ei si-au propus sa izoleze timp de trei luni într-un club de fitness un grup de obezi. Cel care pierde cel mai mare numar de kilograme, în ciuda tentatiilor culinare la care e supus, primeste un kilogram de aur pentru fiecare kilogram pierdut. Probabil ca aceia care au avut curajul sa propuna o asemenea recompensa cunosc bine „viciile” obezilor si nu se tem ca vor ramâne cu visteria goala.
           În fata unui asemenea interes general pentru un nou gen de emisiuni tv., francezii care se pretind mai selectivi din fire, au lasat deoparte reticentele si au început sa-si faca planuri pentru o versiune „à la française” a emisiunii americane „Survivor”. Adevarul e ca ezitarile producatorilor francezi au fost întrucâtva justificate pentru ca telespectatorii n-au uitat ca la începutul anilor ’90 au asistat la câteva emisiuni denumite la acea vreme „reality shows” („Amour en danger”, „Temoin nr.1″, „Tout este possible”), care le-au displacut total prin nota de indiscretie si imixtiunea aproape perversa în intimitatea persoanei. Canalele care initial au crezut ca dau lovitura cu asemenea emisiuni s-au ales atunci cu o imagine destul de sifonata. Acum însa, în ciuda unei maxime prudente, canalele TF1, la Une, M6 se considera norocoase daca obtin dreptul de difuzare si daca vor reusi sa puna la punct pâna în vara viitoare asemenea emisiuni.
           În ceea ce-i priveste pe americani, în stilul lor caracteristic, pregatesc „Survivor II”, siguri pe gustul publicului care abia îl asteapta. Sponsorii – printre care se numara si armata americana – se înghesuie sa participe la realizarea acestei emisiuni, iar asii americani în spoturi publicitare nu mai prididesc sa evoce scenele extreme din „Survivor”, cu certitudinea ca astfel vor spori succesul produsului pe care îl promoveaza.