Anul acesta, editura Humanitas Fiction a lansat in colectia Raftul Denisei o noua carte semnata de laureatul premiului Nobel pentru Literatura, Mario Vargas Llosa, e vorba despre romanul Istoria lui Mayta (in traducerea lui Mihai Cantuniari). Pentru cei care au citit romanele scriitorului peruan, aceasta recenta aparitie este una mai putin cunoscuta. Rezumand, este vorba despre „ancheta unui scriitor care incearca sa reconstituie povestea trotkistului Alejandro Mayta si a revolutiei sale esuate pe povarnisurile Anzilor in anul 1958 care devine, sub ochii cititorului, o fresca amara a unei tari divizate si antagonizate.
Adolescent idealist (si catolic fervent), apoi tanar intelectual autodidact cochetand cu ideile stangii radicale, osciland in viata personala intre conformism si transgresiune, terorist fara voie, judecat si condamnat pentru greseli pe care se pare ca nu le-a comis, Mayta este descris contradictoriu si evocat inconsecvent de cei intervievati de narator. La fel ca portretul marginalului Mayta, si Istoria este construita din fictiunile personale ale celor care se pretind martori sau victime (niciodata calai), iar nu din marea fictiune a ideologiei rasfrante tragicomic in gesturile disperat-eroice si ratate ale revolutionarilor peruani”.
Am ales un fragment din deschiderea romanului: Alergatul dis-de-dimineata pe cheiul Barranco, atunci cand umezeala noptii imbiba inca aerul si face ca strazile sa fie lunecoase si lucii, este un fel potrivit de a-ti incepe ziua. Cerul e sur, chiar si in toiul verii, fiindca soarele nu se iveste niciodata deasupra cartierului inainte de ora zece, si ceata estompeaza marginea lucrurilor, silueta pescarusilor, conturul pelicanului ce taie in zbor linia franta a falezei. Marea – asa ii spunem noi Pacificului – iti apare plumburie, verde-inchis, fumeganda, naravasa, cu pete de spuma si cu valuri ce inainteaza ritmic spre mal, pastrand mereu aceeasi distanta intre ele. Uneori, o barcuta de pescari se leagana saltata de unde; alteori, o rabufnire de vant goneste norii si dezvaluie hat-departe La Punta si insulele pamantii San Lorenzo si El Frontón. Este un peisaj frumos, cu conditia sa-ti atintesti privirea la elemente si la pasari. Fiindca tot ce a facut omul, in schimb, e urat. Sunt urate casele acestea, imitatii dupa imitatii, pe care frica le ingradeste si le inabusa cu grilaje, ziduri, sirene, reflectoare. Antenele de televiziune zbarlesc in aer un hatis spectral. Sunt urate gunoaiele, aruncate peste balustrada cheiului Malecón si imprastiate pe faleza. Ce anume a facut ca in aceasta portiune a orasului, cu perspectiva ei minunata, sa apara asemenea hidosenii?
Mario Vargas Llosa s-a nascut in 1936 la Arequipa, in Peru, si a copilarit in Bolivia impreuna cu mama si bunicii materni. Intre 1950 si 1952 urmeaza cursurile unei scoli militare din Lima – experienta descrisa in primul roman, Orasul si cainii. In 1955 se casatoreste cu o matusa, Julia Urquidi, provocand un mare scandal in familie, de care divorteaza in 1964, pentru ca, un an mai tarziu, sa se insoare cu verisoara lui, Patricia. In anul 2010, Academia Suedeza i-a acordat lui Mario Vargas Llosa Premiul Nobel pentru literatura.
Cartile lui Mario Vargas Llosa au aparut in excelente traduceri romanesti de-a lungul deceniilor trecute, cateva si la editura Humanitas Fiction in ultimii ani: Cinci Colturi (2016), Ratacirile fetei nesabuite (2016), Matusa Julia si condeierul (2017), Lituma in Anzi (2017), Orasul si cainii (2017), Istoria lui Mayta (2019).
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii