Animalele au constituit intotdeauna o sursa de inspiratie pentru artisti, care au manifestat, de la Esop incoace, tendinta de a le umaniza, de a le atribui calitati si defecte specifice naturii omenesti. Aceasta conduita i-a determinat in zilele noastre si pe producatorii de desene animate sa faca adesea din fiintele necuvântatoare personaje principale ale creatiilor lor. Asa se face ca animale care de obicei nu prea trezesc simpatia adultilor, precum soarecii, bunaoara, au ajuns sa fie indragite de prichindei. Si daca noua ne-au luminat copilaria soricei precum Jerry si Speedy Gonzales, astazi a venit rândul unui soarece bucatar sa ne incânte odraslele…
Cel mai iscusit bucatar are… coada!
Soricelul Remy traieste in pivnita unei case de tara frantuzesti, alaturi de fratele sau, Emile, si tatal, Django. Inspirat de figura raposatului Auguste Gusteau, cel mai mare bucatar din Franta, Remy cauta sa duca o viata de gurmand. Cum nici un profet nu-i iubit in tara lui, gusturile sale fine in materie de gastronomie nu sunt apreciate de ceilalti soareci, care-l pun sa deguste mâncarurile gazdei doar pentru a-si da seama daca sunt otravite! In momentul in care sunt descoperiti de proprietareasa, fiecare fuge sa-si scape pielea.
Pe o furtuna deluviana, Remy scapa, plutind pe o carte de bucate scrisa de Gusteau si ajunge, dus de suvoi, pâna la restaurantul patronat cândva de idolul sau, aflat acum sub conducerea fostului adjunct al lui Gusteau, Skinner. Aici, in fata patronului tocmai se prezinta un tânar, Alfredo Linguini, fara nici un talent culinar, dar având o scrisoare de recomandare din partea mamei sale, recent decedate, care fusese prietena cu Gusteau. Strâmbând din nas, Skinner il angajeaza, punându-l la tot felul de munci umilitoare.
Neindemânatic, tânarul angajat rastoarna o oala cu supa si, vrând sa-si repare greseala, incepe sa adauge ingrediente, la intâmplare, spre supararea lui Remy care, perfect cunoscator al meniurilor preparate de Gusteau, incearca sa dreaga busuiocul, turnând in oala alte ingrediente. Linguini il prinde in flagrant si este la rândul sau surprins de patron dar, in invalmaseala creata, supa „botezata” este totusi servita clientilor si se dovedeste un mare succes.
Testamentul buclucas
Remy descopera ca poate controla miscarile lui Linguini tragându-l de par si astfel, intre ei se creaza un pact tacut, mai ales dupa ce o alta bucatareasa, Colette, il convinge pe Skinner sa nu-l concedieze pe incurca-lume Linguini, fiindca numai el poate gati acea supa minunata. Ascuns sub boneta de bucatar al lui Linguini, Remy il ghideaza pe acesta si toata lumea crede ca tânarul ajutor de bucatar este un talent innascut. Singurul care nu-l priveste cu ochi buni pe Linguini este chiar patronul: acesta afla ca junele este fiul lui Gusteau si ascunde testamentul raposatului, pentru ca nimeni sa nu afle ca ultima dorinta a marelui bucatar a fost sa lase restaurantul lui Linguini. Insa, fatalitate: tot cotrobaind dupa mâncare, Remy descopera testamentul si i-l ofera protectorului sau. Acesta devine de drept stapân al restaurantului, il da afara pe maleficul Skinner dar, in culmea gloriei, decide ca nu mai are nevoie de ajutorul soricelului. Razbunarea nu intârzie sa soseasca: având alaturi numeroasele sale rubedenii, Remy da iama prin bucatarie si intreprinde un raid devastator.
Oameni si soareci
Lucrurile se precipita când la restaurant soseste renumitul expert in gastronomie Anton Ego (a carui voce este imprumutata de actorul Peter O'Toole); o cronica defavorabila din partea acestuia ar putea insemna pentru Linguini ruina, asa ca tânarul apeleaza din nou la prietenul sau patruped. Sub deviza raposatului Gusteau. „Oricine poate gati”, o intreaga divizie soriceasca se pune pe treaba, pregatind la timp bucate gustoase pentru Ego.
Desi afla adevarul, expertul declara totusi ca bucatarul de la Gusteau este cel mai bun din Franta. Lucrurile nu se opresc insa aici, pentru ca din umbra, Skinner pândeste. El denunta presei ca la Gusteau este de fapt o „cloaca mizera”, unde colcaie sobolanii, atragând indignarea generala asupra lui Ego si a lui Linguini, care se vede nevoit sa inchida restaurantul. Si totusi, sfârsitul este fericit: avându-l pe bogatul Ego patron, Linguini, Colette si Remy infiinteaza un nou bistrou, numit „La Ratatouille”, unde vor fi serviti, fara discriminare, atât oamenii cât si soarecii…
Grija pentru detalii
Nu va imaginati ca realizarea acestui film de „desene”, unde animatia pe computer a jucat un rol primordial, a fost usoara. Producatorii au fost atenti la toate detaliile si au vrut ca mâncarea sa para cât mai veridica si mai apetisanta. Au fost consultati bucatari ai unor mari restaurante din Paris si multe scene au fost pictate dupa scene reale, cu mese pline de specialitati culinare frantuzesti si s-au efectuat zeci de fotografii ale unor legume aflate in procesul de coacere, pe gratar, pentru ca tusele cu care au fost desenate ulterior sa fie cât mai apropiate de realitate.
Cel mai faimos bucatar la ora actuala, Thomas Keller, i-a permis producatorului Brad Lewis sa-i faca o vizita, pentru a-si face o idee despre cum stau lucrurile in bucataria unui restaurant frantuzesc. Pe tot parcursul realizarii filmului, in holul studiourilor Pixar s-a aflat un vivarium cu soareci, pentru ca desenatorii sa poata urmari pe viu miscarile, mimica si reactiile rozatoarelor la diversi stimuli, inclusiv la mâncare.
Ca o concluzie, daca vreti sa-i bucurati pe copiii dv., duceti-i la acest film, care ruleaza de saptamâna aceasta si pe marile ecrane de la noi. Va fi o placere si in ceea ce va priveste, caci cu siguranta de la urmaririle burlesti din Tom si Jerry n-ati mai râs atât…
GABRIEL TUDOR
Comentarii