S-a spus, si nu de putine ori, ca adesea geniile, indiferent de domeniul de manifestare, sunt stapanite de un demon al autodistrugerii care le face sa se mistuie pur si simplu, arzand ca o lumanare la ambele capete, fara sa ofere posteritatii tot ce ar fi avut de oferit. Faptul este valabil mai ales in lumea flamboaianta a cinematografului si muzicii moderne, unde drogurile, alcoolul si excesele de orice fel le-au venit de hac unor vedete mustind de talent. Un loc aparte in aceasta panoplie a viciilor nestapanite il ocupa Richard Burton, de la a carui disparitie s-a implinit recent un sfert de veac…
Pe langa el, Errol Flynn parea un calugar
La apogeul carierei, actorul de origine galeza devenise cel mai bine platit actor din lume dar si cel mai controversat. Toti ii stiau numele si nu exista ziar de scandal in care pozele cu un Burton cherchelit sa nu apara. Fiecare producator de la Hollywood ar fi dat si Luna de pe cer sa-i vada semnatura pe vreun contract, stiind ca simpla aparitie a numelui sau pe afis ar fi asigurat succesul filmului. Fanii il hartuiau, zi si noapte, cerandu-i autografe, starletele dar si vedetele consacrate se inghesuiau sa-i treaca prin pat iar fetele de liceu de pretutindeni dormeau cu poza lui sub perna.
Julie Andrews, partenera sa din „Camelot”, a fost singura partenera care n-a cedat farmecelor sale si Burton a luat acest refuz drept o „mare pierdere pentru amandoi”. In tot ce a facut, carismaticul artist a fost un om al exceselor. A iubit ca nimeni altul, a baut cat sapte si a jucat, pe scena sau pe ecran, absolut fantastic. Veteranul actor Fredric March spune: „nu cred ca dintre toate femeile pe care le-a dorit a scapat mai mult de trei. Avea un succes fantastic la sexul frumos, o privire magnetica, o voce profunda si calda si o anumita aroganta, care le facea sa-si piarda capul in fata lui. A fost ultimul mare crai al Hollywoodului, nu vad pe nimeni astazi cu care sa-l pot compara. Pe langa el, chiar si un aventurier precum Errol Flynn poate parea un calugar!”
Scandalul secolului
Desigur, cea mai faimoasa idila a sa a fost cea cu Elizabeth Taylor, idila caracterizata cinic de Burton drept „marele moft roman”. Ea a inceput in timpul filmarilor la Cleopatra, superproductia cu un buget de 40 milioane dolari, urias pentru acele vremuri, cand ambii erau casatoriti – Taylor cu cantaretul Eddie Fisher, Burton cu Sybil Williams, o actrita galeza cu care avea doua fete. Afacerea a provocat cel mai mare scandal din lumea celei de-a saptea arte, dupa cel din 1921, cand la o petrecere „salbatica”, desfasurata la Hollywood, actorul Roscoe „Fatty” Arbuckle, unul dintre cele mai mari staruri ale filmului mut, a ucis-o pe starleta Virginia Rappe, punand astfel capat unei cariere infloritoare.
In cazul lui Burton si al lui Liz Taylor, nu a murit nimeni dar publicul s-a manifestat vehement impotriva ambilor adulteri. Culmea este insa ca tocmai acest scandal a facut ca steaua nabadaiosului galez sa straluceasca si mai tare. Cum orice reclama negativa ramane tot reclama, cariera lui Burton a cunoscut o stranie metamorfoza. Si in loc sa-l distruga, scandalul l-a transformat in superstar. Rolul sau, ca Marc Antonius, a fost un triumf si de aici incolo, gloria il va cuprinde in brate, la randul sau fascinata de aceasta bruta cu priviri inocente.
In mrejele Cleopatrei
La drept vorbind, Burton nu era nici pe departe idealul de frumusete impus, in acele timpuri, de Hollywood. Cu o fata ciupita de varsat si batucita de whisky, pumnii caliti in bataile din crasme, in tinerete, marcat de nenumaratele dimineti de mahmureala, el ar fi trecut in mod normal drept uratenia intruchipata. Dar atitudinea sa virila, parul rebel, ochii ce aruncau scantei si mai ales vocea inegalabila, despre care un critic spunea ca „ar putea face si dintr-o reteta culinara un sonet shakesperian” il faceau inegalabil si irezistibil. Spectatorii pasionati de teatru i-au iertat infidelitatile si l-au adorat. A fost printre putinii actori din lume care l-au jucat pe Hamlet de o suta de ori intr-o singura stagiune – insusi Winston Churchill il numea „my lord Hamlet”, ori de cate ori il intalnea…
Criticii l-au aclamat, iar colegii sai de breasla il invidiau. Talentul sau era zdrobitor. Pe scena, parea un munte, desi nu era foarte inalt – avea 1,76 m – iar forta sa tuna ca o dinamita, electrizand auditoriul. In film, a debutat cu stangul dar, cum spuneam, a fost suficient scandalul Cleopatra pentru ca luminile tuturor reflectoarelor sa fie atintite asupra sa. Evident, faptul ca noua sa iubita era Liz Taylor, prima actrita care a primit un milion de dolari pentru un singur film, a avut o imensa importanta si insusi Lawrence Olivier, bunul lui prieten si coleg de teatru de la Old Vic l-a avertizat: „Ai grija ce faci: vrei sa devii valetul unei femei sau un mare actor?” Dar lui Burton, orbit de dragoste, nici nu i-a pasat. Primise jumatate de milion de dolari pentru film si in plus cucerise inima Cleopatrei…
Dragoste cu nabadai
Nu era rau pentru Richard Jenkins, fiul unui miner alcoolic, al doisprezecelea din cei treisprezece copii ai unei familii sarace dintr-un umil catun galez. Ramas orfan de mama la doar doi ani, Richard a vorbit engleza stalcit pana la zece ani, cand profesorul Philip Burton, intuindu-i talentul de recitator l-a luat sub obladuirea sa, dandu-i chiar lectii de dictie celui ce peste ani va deveni un vrajitor al cuvintelor, pe scena si, in semn de omagiu, ii va prelua numele. Alaturi de Richard Harris si Peter O’Toole, Burton a alcatuit un trio de cheflii ale caror betii monstruoase erau prezentate pe larg in presa si constituiau cosmarul hotelierilor. In Beckett, O’Toole si Burton au realizat, spun criticii, una dintre cele mai bune performante actoricesti din toate timpurile. Si totusi, nici unul n-a primit Oscarul – Burton va fi nominalizat de sapte ori, fara sa cucereasca vreodata statueta.
Nici in iubire n-a fost mai implinit; relatia sa cu Liz Taylor a fost o continua furtuna. Au divortat, s-au recasatorit, si-au facut cadouri scumpe – el i-a daruit diamante, yachturi si coliere nepretuite – dar s-au si batut ca la coltul strazii, invinetindu-si reciproc ochii. Despartirea de Liz nu i-a diminuat apetitul pentru femei frumoase – s-a mai casatorit de trei ori. Si din pacate, nici cel pentru bautura: atins de ciroza, la doar 57 de ani, si-a contemplat cu stoicism ultimele luni de viata, in luciul unui pahar cu brandy Napoleon, preferatul sau: „Stiu, nu va mai fi mult pana ce-mi vor scrie epitaful. As vrea ca acesta sa fie un vers din Keats – Aici odihneste un om al carui nume a fost scris pe apa”. O ultima dorinta paradoxala pentru galezul coleric care nu iubise niciodata apa…
GABRIEL TUDOR
Comentarii