Nu vorbim despre o confruntare asimetrica între masini sofisticate care lanseaza bombe chirurgicale peste combatanti si civili laolata, vorbim despre o capodopera literara: Razboiul sfârsitului lumii, romanul lui Mario Vargas Llosa este, alaturi de Un veac de singuratate al lui Gabriel Garcia Marques, o capodopera a literaturii universale, cel mai frumos roman scris în limba spaniola, ea însasi cea mai frumoasa limba de pe Pamânt.
Capodopera lui Vargas Llosa, Razboiul sfârsitului lumii este un turn urias care se construieste din aluviuni pentru a atinge perfectiunea. Romanul are la baza un eveniment real din istoria Braziliei: sfârsitul secolului al XIX-lea aduce la Canudos, tinut sarac din nord-estul tarii, sângeroasa revolta a unei secte milenariste conduse de Antonio Sfatuitorul – conflict civil dramatic în care au pierit aproape 20000 de oameni. Însa pe firul naratiunii granita dintre istorie si mit se topeste si, pâna la urma, dispare cu totul: pentru rebelii de la Canudos republica se preschimba-n Antihrist, razboiul pe care-l poarta capata proportii apocaliptice, iar de la Sfatuitor, capetenia lor, asteapta cu disperare, ca de la un nou Mesia, mântuirea. „Omul era inalt si atât de slab, incât parea mereu vazut din profil. Avea pielea smeada, oasele proeminente, iar ochii ii ardeau cu foc nestins. Purta sandale de pastor si tunica vinetie”, asa îsi descrie Llosa personajul principal, Sfatuitorul.
În anul 2000, la Londra scria un Cuvânt înainte pentru editia engleza a romanului: „Nu as fi scris acest roman fara Euclides da Cunha, a carui carte Os Sertőes mi-a dezvaluit, in 1972, razboiul din Canudos, un personaj tragic si totodata pe unul dintre cei mai mari povestitori latino-americani. De la scenariul cinematografic pe care l-am schitat ca embrion al intregii lucrari (si care pâna la urma n-a mai fost transformat in film) si pâna la punctul final pe care l-am pus opt ani mai târziu, romanul acesta m-a facut sa traiesc una dintre cele mai bogate si mai exaltante aventuri literare, prin biblioteci de la Londra si Washington, prin arhive colbuite din Rio de Janeiro, Salvador si prin câmpiile fierbinti din Bahía si Sergipé. Insotit de prietenul meu Renato Ferraz, am strabatut toate satele pe unde, potrivit legendei, a propovaduit Sfatuitorul si acolo i-am auzit pe localnici discutând cu inflacarare despre Canudos, de parca tunurile bateau inca in reduta rebela, iar Apocalipsa se putea dezlantui oricând in pustietatile acelea semanate doar cu pomi fara frunze, morti, uscati, chirciti, plini de spini.
Pe dealuri ne ieseau dinainte vulpi si intâlneam in drumul nostru oameni despuiati, sihastri si rapsozi care depanau legende medievale. Pe locul unde odinioara se ridicase Canudos, acum se latea un lac artificial pe ale carui maluri gaseai cartusele goale si obuzele ruginite ale cumplitelor inclestari”.
Pentru cine n-a apucat sa citeasca aceasta capodopera literara a secolului XX, reeditarea la editura Humanitas Fiction este un lucru mai mult decât binevenit, este un eveniment editorial.
Mario Vargas Llosa are o biografie incendiara: s-a nascut în 1936 la Arequipa, în Peru, si a copilarit în Bolivia împreuna cu mama si bunicii materni, închipuindu-si ca tatal lui murise si ca fusese un erou. În realitate, la cinci luni dupa casatorie, acesta îsi parasise sotia însarcinata si avea sa-si revada fiul abia zece ani mai târziu, când Mario se va întoarce în Peru.
Între 1950 si 1952 urmeaza cursurile unei scoli militare din Lima – experienta descrisa în primul roman, Orasul si câinii. În 1955 se casatoreste cu o matusa, Julia Urquidi, provocând un mare scandal în familie, si divorteaza de ea în 1964, pentru ca, un an mai târziu, sa se însoare cu verisoara lui, Patricia. Între timp, lucrase în Franta ca profesor de spaniola si jurnalist. Dupa o tinerete în care se apropiase de comunism, ia distanta fata de Fidel Castro, ba chiar îl acuza pe Gabriel García Márquez, odinioara prieten, de servilism. Calatoreste, preda la universitati din America si Europa, devine scriitor celebru prin forta epica, luciditatea si ironia sa. În anul 2010, Academia Suedeza i-a acordat lui Mario Vargas Llosa Premiul Nobel pentru literatura.
In fine, sa nu uitam ca Llosa avea sa participe, ca liberal din partea Frente Democrático la prezidentialele din Peru pe care le-a pierdut în fata contracandidatului sau, Alberto Fujimori, dar a ramas în memoria media cu o afirmatie care a facut înconjurul lumii „Mexicul este dictatura perfecta”.
Literatura româna a avut privilegiul de a se îmbogati cu traduceri din aproape toate marile romane ale scriitorului peruvian, înca din anii 90. Astfel, la Humanitas au aparut printre altele Orasul si câinii (1992), Povestasul (1992), Matusa Julia si condeierul (2000), Casa Verde (2006), Conversatie la Catedrala (2014), Sarbatoarea Tapului (2014).
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii