Nu e câtusi de putin o simpla figura de stil: lumina chiar constituie o hrana veritabila pentru organismul nostru si, de altfel, pentru orice tip de organism terestru viu (cu singura exceptie cunoscuta în lume, aceea a formelor de viata descoperite în pestera Limanu, din Dobrogea). Lasam asadar deoparte, deocamdata, sensul atât de profund al folosirii luminii ca hrana spirituala, pentru a va oferi câteva repere în ceea ce priveste terapia cu acest „leac” universal curat suta la suta, inepuizabil si… absolut gratuit.
Nu înainte de a mentiona ca, potrivit tuturor specialistilor, practic cea dintâi sursa de lumina folosita în tratamentele medicale a fost lumina solara, procedura cunoscuta astazi ca helioterapie. Primele dovezi atesta ca aceasta a fost utilizata ca atare înca din jurul anului 1400 î.Ch. Mult mai aproape de zilele noastre, în 1893, medicul danez Niels Finsen a dezvoltat unul dintre primele aparate capabile sa produca asa-zisa „lumina solara sintetica”. De altfel, în 1903 el a primit Premiul Nobel (medicina) pentru cercetarile sale în domeniul terapiei cu lumina si rezultate terapeutice exceptionale în tratarea a peste 950 de pacienti care sufereau de lupus vulgaris.
Dar cum ne poate „hrani” organismul emisia acestei forme de energie? S-a demonstrat ca, atât lumina vizibila, cât si cea infrarosie produc schimbari pozitive la nivel celular. Când este aplicata pe piele, stimuleaza structurile intracelulare fotosensibile si biomoleculele, ea generând reactii celulare în lant si raspunsuri secundare, care nu se limiteaza la suprafata de piele tratata, ci cuprind întregul organism.
Si, pentru ca ne aflam la perioada de trecere de la sezonul rece la cel cald (sau, daca vreti, de la întunericul prelungit al noptilor hibernale la zilele însorite de vara), sa vedem cum putem folosi – în mod automat, am putea spune – aceasta nepretuita hrana a vietii sanatoase. Unele persoane descopera ca manânca si dorm ceva mai mult în timpul iernii si detesta diminetile întunecate si zilele scurte, lucru numit în mod curent „depresie de iarna”. Alti oameni manifesta simptome mai severe, care adesea îi determina sa faca fata cu dificultate sarcinilor de peste zi si le încordeaza relatiile. Aceasta este o problema cunoscuta sub numele de tulburare afectiva sezoniera, sau pe scurt (TAS).
Simptomele principale ale TAS sunt: – probleme de somn (dormiti mai mult, dar nu va simtiti odihnit, nu va puteti ridica din pat si aveti nevoie de un somn de dupa-amiaza); – abuzul de mâncare (poftiti carbohidrati, ceea ce duce la îngrasare); – depresie, disperare, nefericire, sentimente de vina, anxietate, sarcinile normale devin frustrant de dificile; – probleme familiale/sociale (evitarea cunoscutilor, iritabilitate, scaderea libidoului, sentimentul de „amorteala” emotionala); – letargie (va simtiti prea obosit pentru a face fata solicitarilor, totul vi se pare un efort urias, de nedepasit); – simptome fizice (frecvente dureri articulare sau probleme cu stomacul, rezistenta scazuta la infectii); – probleme de comportament, în special la persoanele tinere.
Întrucât principala cauza a TAS o reprezinta lipsa de lumina stralucitoare, tratamentul trebuie sa fie alcatuit din astfel de lumina, în fiecare zi, lucru facilitat în mod hotarâtor de sezonul cald. Mergând într-un climat cu lumina stralucitoare, fie ca este vorba, iarna, despre o pârtie de schi sau un loc cald, veti reduce simptomele, dar daca acest lucru nu este posibil, puteti utiliza o sursa artificiala de lumina stralucitoare. Nivelul preferat de lumina este aproape la fel de stralucitor ca si o dimineata de primavara dintr-o zi senina, iar pentru majoritatea persoanelor o „sesiune” în fata unei astfel de emisii timp de 30 de minute pe zi va fi suficienta pentru a reduce simptomele.
Nu este nevoie sa priviti direct fasciculul terapeutic, asadar va puteti uita la televizor, puteti citi sau puteti face altceva relaxant. Sa mai adaugam ca, dupa caz, rezultate pozitive s-au obtinut cu ajutorul luminoterapiei si în stomatologie sau neurologie, în tratarea acneei, a cosurilor, a icterului (la copii mici), a bulimiei si chiar a unor tipuri de cancer ori a cumplitei maladii Alzheimer.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii