Un artist prodigios, apartinând unei faimoase familii venetiene, a reusit sa revolutioneze pictura Scolii venetiene atât prin tehnica folosirii uleiului pe pânza, cât si prin modul de a ilustra ambianta peisagistica si cromatica a temelor alese. Numele lui, Giovanni Bellini (1430-1516), va fi pomenit cu respect de marii reprezentati ai Renasterii italiene si de marii maestri europeni care au vizitat cetatea din laguna venetiana.
Giovanni a fost fiul lui Jacopo Bellini, unul dintre fondatorii stilului pictural al Renasterii timpurii. Fratele lui Giovanni a fost Gentile, de asemenea pictor recunoscut al Venetiei, iar cumnat i-a fost faimosul Andrea Mantegna. Sub influenta si supravegherea tatalui sau, Giovanni si-a îndreptat atentia, începând din adolescenta, spre temele religioase. El si-a însusit ideea suferintei si evlaviei umane în fata divinitatii si expresia chipurilor umane a fost o obsesie a modului de redare a scenelor religioase conforme cu Noul Testament. Una dintre cele mai cunoscute realizari în acest sens este „Pietŕ” sau „Christ sprijinit de Madonna si Sf. Ioan”. Primele sale comenzi importante au fost legate de Scuola di San Marco din Venetia (Sf. Marcu era protectorul orasului). Aici a lucrat alaturi de fratele Gentile, una din opere fiind „Potopul si Arca lui Noe”.
Faima de pictor cu o viziune noua si placuta atât fetelor religioase, cât si confratilor din breasla, a crescut foarte mult, Giovanni fiind chemat pentru decoratiuni bisericesti si la Napoli si Pesara. Spre vârsta de cincizeci de ani, maestrul venetian este chemat pentru o importanta contributie la decorarea Palatului Dogilor din Venetia. Din nou se remarca expresivitatea chipurilor personajelor, luminile limpezi si culorile calde si impresionantele peisaje care au înnoit modul de exprimare a pictorilor din Scoala venetiana. Giovanni Bellini a adus un suflu nou printre maestrii care se concentrau asupra temelor religioase, facând din acestea adevarate opere dramatice. Tocmai acest dramatism si expresivitatea personajelor reprezinta marele câstig al Renasterii culminante pe care l-a adus marele maestru din Venetia.
Giovanni si fratele sau Gentile Bellini au lucrat mult împreuna si se spune ca uneori îsi completau reciproc lucrarile. Dar în 1507 Gentile moare si Giovanni singur devine sef al Scolii venetiene de pictura. Unul dintre cei mai pretuiti elevi ai sai a fost Tiziano Vecellio. Cea mai celebra colaborare dintre cei doi se regaseste în capodopera „Festinul zeilor”, lucrata între 1514 si 1529. Numai ca Giovanni Bellini a murit în 1516 si continuarea executata de Tiziano a fost legata de peisajul natural în care se desfasoara scena cu numeroasele sale personaje. Este una dintre putinele lucrari dedicate mitologiei (cu inspiratie din operele lui Ovidiu). Ea a fost comandata de marchiza Isabella Este, patroana a artelor din Mantua. De aceea, si abordarea temei în care nimfa Lotis, fiica a lui Neptun, sufera o molestare cu caracter erotic din partea lui Priapus, este neobisnuita. Chiar si configurarea personajelor (un Satyr, Bachus, Silenius, Mercur, Jupiter, Pan etc.) este una revolutionara, divinitatile mitologiei având un caracter uman pronuntat.
Giovanni Bellini a murit la 86 de ani (1516) si a lasat mostenire o foarte valoroasa opera cu caracter novator pentru „arta nordica italiana”. Renasterea culminanta îi este recunoscatoare pentru limpezimea culorilor si sensibilitatea tematica.
PAUL IOAN
Comentarii